Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 7

1. Mai bun este numele decât untdelemnul cel bun şi ziua morţii, decât ziua naşterii.

2. Mai bine să mergi la o casă de jale decât să mergi la o casă de ospeţe, căci ea este sfârşitul fiecărui om şi cel viu pune la inimă.

3. Mai bună indignarea decât râsul şi prin întristarea feţei se îmbunătăţeşte inima.

4. Inima celor înţelepţi este în casa de jale, dar inima celor nesimţiţi este în casa de veselie.

5. Mai bine să asculţi reproşul înţeleptului decât ca omul să asculte cântecul celor nesimţiţi.

6. Căci ca trosnetul spinilor sub oală, aşa este râsul celor nesimţiţi: şi aceasta este deşertăciune.

7. Cel care oprimă poate să-l prostească pe cel înţelept şi darul poate să facă să piară inima.

8. Mai bine sfârşitul lucrului decât începutul său, mai bine cel larg la inimă decât cel semeţ la suflet.

9. Nu te pripi să te indignezi în duhul tău, căci indignarea se odihneşte în pieptul celor nesimţiţi!

10. Nu spune: „Cum de zilele dinainte erau mai bune decât acestea?”, pentru că nu din înţelepciune întrebi despre aceasta!

11. E bună înţelepciunea împreună cu moştenirea: este un avantaj pentru cei care văd soarele.

12. [E bine] la umbra înţelepciunii şi [e bine] la umbra argintului, dar cunoaşterea este un avantaj şi înţelepciunea îl face să trăiască pe cel care o posedă.

13. Vezi lucrarea lui Dumnezeu! Căci cine poate îndrepta ceea ce el a făcut strâmb?

14. În ziua cea bună fii bun şi în ziua cea rea teme-te! Căci şi pe aceasta a făcut-o Dumnezeu pentru ca omul să nu afle nimic despre ceea ce va fi după el.

15. Am văzut totul în zilele deşertăciunii mele: există cel drept care piere în dreptatea lui şi există cel rău care îşi prelungeşte [zilele] în răutatea lui.

16. Nu fi mult prea drept şi nici nu deveni prea înţelept: de ce vrei să te ruinezi?

17. Dar nu fi nici rău peste măsură şi nu fi nici nebun! De ce să mori când nu este timpul tău?

18. Este bine să te ţii de aceasta, dar nu-ţi retrage mâna nici de la cealaltă! Căci cel care se teme de Dumnezeu iese din toate.

19. Înţelepciunea îl întăreşte pe cel înţelept mai mult decât zece guvernatori care sunt în cetate.

20. Căci nu este pe pământ niciun om drept care să facă binele şi să nu păcătuiască.

21. Nu pune la inimă nici toate vorbele care se vorbesc, ca să nu-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!

22. Căci inima ta ştie că de multe ori şi tu i-ai blestemat pe alţii.

23. Pe toate acestea le-am încercat cu înţelepciune. Şi am zis: „Vreau să fiu înţelept”, dar ea era departe de mine.

24. Era mai departe decât fusese şi mai adâncă decât adâncul: cine va putea să o găsească?

25. Mi-am întors inima să cunosc, să cercetez şi să caut înţelepciunea şi raţiunea lucrurilor, cunoscând nelegiuirea nesimţirii şi nebunia prostiei.

26. Am aflat că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este un laţ şi o capcană şi ale cărei mâini sunt nişte funii; cel bun înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar păcătosul este prins de ea.

27. Vezi, am găsit – spune Qohelét – şi una, şi alta, [căutând] să aflu raţiunea lucrurilor.

28. Ceea ce încă sufletul meu caută nu am găsit. Un om dintr-o mie am găsit, dar o femeie din toate n-am găsit.

29. Vezi, numai aceasta am aflat: Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar mulţi dintre ei caută complicaţiile.