1. Rugăciunea profetului Habacúc. Pe [ton de] lamentație.

2. Doamne, am auzit vestea ta și m-am temut. În mijlocul anilor, fă vie lucrarea ta, în mijlocul anilor, fă-o cunoscută! În mânie, adu-ți aminte de îndurare!

3. Dumnezeu vine din Temán, Cel Sfânt, din muntele Parán. Sélah. Maiestatea lui acoperă cerurile și pământul este plin de lauda lui.

4. Strălucirea lui este ca lumina; coarne erau din mâna lui și acolo era ascunsă puterea lui.

5. Înaintea lui merge ciuma și molima iese pe urmele lui.

6. Se ridică și face să se cutremure pământul; se uită și face să fugă neamurile; face să se împrăștie munții veșnici, dărâmă colinele eterne, căile sale sunt veșnice.

7. Am văzut în suferință corturile din Cușán și au tremurat colibele din țara Madián. Bătălia Domnului

8. Oare s-a înfuriat Domnul pe râuri? Împotriva râurilor era mânia ta sau împotriva mării este furia ta, că ai încălecat pe cai și [ai crezut că] mântuirea vine de la care?

9. Dezgolești arcul tău săturându-l cu săgeți. Sélah. Râuri despică pământul.

10. Te-au văzut și s-au cutremurat munții; puhoaie de ape au trecut, abisul își dă glasul și înălțimea își ridică mâinile.

11. Soarele și luna s-au oprit la locul lor, la lumina săgeților tale treceau, la strălucirea ei, scânteia sulița ta.

12. Cu indignare tu străbați pâmântul și cu mânie treieri neamuri.

13. Ai ieșit ca să-l mântuiești pe poporul tău, să-l mântuiești pe unsul tău; ai zdrobit vârful casei celui fărădelege și ai dezgolit-o de la temelie până la coamă. Sélah.

14. Ai zdrobit cu sulițele lor capul războinicilor lui când ei s-au năpustit să ne risipească cu satisfacția celui care-l devorează pe cel nevoiaș în ascuns.

15. Tu mergi pe mare cu caii tăi, printr-o grămadă de ape multe.

16. Când am auzit, pieptul mi s-a cutremurat, buzele mele au tremurat la [acest] sunet, a intrat putreziciunea în oasele mele și am tremurat în interiorul meu. Mă voi odihni în ziua strâmtorării, în ziua când asupritorul va urca să atace poporul?

17. Căci smochinul nu va înflori și nu vor fi roade în vii. Rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană. Va fi nimicită turma din staul și nu va fi cireadă în grajduri.

18. Dar eu voi tresălta de bucurie în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele.

19. Domnul Dumnezeul meu este tăria mea; el îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă face să umblu pe înălțimile mele. Maestrului de cor. Pentru instrumentele mele de coarde.





“Dirás tu o mais belo dos credos quando houver noite em redor de ti, na hora do sacrifício, na dor, no supremo esforço duma vontade inquebrantável para o bem. Este credo é como um relâmpago que rasga a escuridão de teu espírito e no seu brilho te eleva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina