Evanghelia după sf. Marcu, 5

1. (Mt 8,28-34; Lc 8,26-39) Au venit pe ţărmul [celălalt] al mării, în ţinutul gherasenilor.

2. După ce [Isus] a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat,

3. care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri.

4. Pentru că fusese legat de multe ori cu cătuşe şi lanţuri, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile, rupte de către el şi nimeni nu-l putea îmblânzi.

5. În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre.

6. Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui

7. şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”.

8. Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieşi din om!”.

9. Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?”. El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”.

10. Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ţinut.

11. Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care păşteau

12. şi l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei!”.

13. Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile rele au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, [în număr] de cam două mii, şi s-au înecat în mare.

14. Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat.

15. Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea; şi i-a cuprins frica.

16. Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci.

17. Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor.

18. Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el.

19. Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat el de tine!”.

20. El a plecat şi a început să vestească în Decápole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

21. (Mt 9,18-26; Lc 8,40-56) După ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul [celălalt], o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare.

22. Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iaír, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui

23. şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea ca să fie salvată şi să trăiască!”.

24. Şi a plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea.

25. Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani

26. şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise [toată] averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău,

27. auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina;

28. căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”.

29. Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală.

30. Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?”.

31. Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins?»”.

32. Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta.

33. Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut în faţa lui şi i-a spus tot adevărul.

34. Atunci el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!”.

35. Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?”.

36. Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”.

37. Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacób şi Ioan, fratele lui Iacób.

38. Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult.

39. Intrând, le-a spus: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”.

40. Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila.

41. Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talithá qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, scoală-te!”.

42. Fetiţa s-a ridicat îndată şi [a început] să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură.

43. El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.