Faptele Apostolilor, 15

1. Unii dintre cei care coborâseră din Iudéea îi învăţau pe fraţi: „Dacă nu primiţi circumcízia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteţi să vă mântuiţi”.

2. Întrucât s-a ivit o divergenţă şi o discuţie aprinsă între Paul şi Bárnaba şi aceştia, au hotărât ca Paul şi Bárnaba, împreună cu alţi câţiva dintre ei, să urce la apostoli şi la prezbíterii din Ierusalím în legătură cu această dispută.

3. Aşadar, trimişi fiind de comunitate, ei au străbătut Fenícia şi Samaría povestind despre convertirea păgânilor şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

4. Când au ajuns la Ierusalím, au fost primiţi de comunitate, de apostoli şi de prezbíteri şi au povestit tot ce a făcut Dumnezeu cu ei.

5. Dar unii din gruparea fariseilor care crezuseră s-au ridicat şi au spus: „Trebuie să primească circumcízia şi să li se poruncească să ţină Legea lui Moise”.

6. Apostolii şi prezbíterii s-au adunat să analizeze acest lucru.

7. După o discuţie îndelungată, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Fraţilor, voi ştiţi prea bine că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei şi să creadă.

8. Iar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca şi nouă

9. şi nu a făcut nicio deosebire între noi, căci le-a curăţat inimile prin credinţă.

10. Aşadar, de ce îl ispitiţi acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinţii noştri şi nici noi nu l-am putut duce?

11. Dar noi credem că suntem mântuiţi în acelaşi fel ca şi ei prin harul Domnului Isus”.

12. Atunci toată mulţimea a tăcut şi-i asculta pe Bárnaba şi pe Paul, care explicau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între păgâni.

13. Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacób şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!

14. Símon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-şi aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său.

15. Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum este scris:

16. «După acestea mă voi întoarce şi voi înălţa cortul lui Davíd care căzuse; voi reclădi ruinele sale şi îl voi reînălţa.

17. Pentru ca să-l caute pe Domnul cei care vor rămâne dintre oameni şi toate naţiunile asupra cărora este invocat numele meu, zice Domnul care face

18. cunoscute aceste lucruri din veşnicie».

19. De aceea, eu judec că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu,

20. ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare, de animale sufocate şi de sânge.

21. Căci Moise, din generaţiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă”.

22. Atunci apostolii şi prezbíterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât să aleagă câţiva oameni dintre ei şi să-i trimită la Antiohía împreună cu Paul şi Bárnaba, pe Iúda, numit Bársaba, şi pe Síla, bărbaţi de frunte printre fraţi.

23. Au trimis prin ei [o scrisoare]: „Apostolii şi prezbíterii, fraţii [voştri], către fraţii din Antiohía, Siria şi Cilícia, [care provin] dintre păgâni: Salutare!

24. Deoarece am auzit că unii dintre noi, care au plecat fără să le fi poruncit noi, v-au tulburat sufletele prin cuvintele lor,

25. am hotărât în unanimitate să alegem câţiva oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu iubiţii noştri Bárnaba şi Paul,

26. oameni care şi-au închinat viaţa pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.

27. Totodată, vi i-am trimis pe Iúda şi pe Síla ca şi ei să vă vestească acestea prin cuvânt.

28. Căci Duhul Sfânt şi noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare:

29. să vă feriţi de carnea jertfită idolilor, de sânge, de [animale] sufocate şi de desfrânare; dacă vă veţi feri de acestea, bine veţi face. Cu bine!”.

30. Aşadar, după ce şi-au luat rămas bun, au coborât la Antiohía şi, adunând mulţimea, le-au dat scrisoarea.

31. Când au citit-o, s-au bucurat de această încurajare.

32. Iúda şi Síla, care erau şi ei profeţi, i-au încurajat pe fraţi şi i-au întărit prin multe cuvinte.

33. După ce au rămas câtva timp acolo, au fost lăsaţi de către fraţi să plece la cei care îi trimiseseră cu [urări de] pace.

34. a O serie de manuscrise mai târzii şi traduceri adaugă v. 34: „Dar Síla s-a hotărât să rămână acolo; numai Iúda a plecat la Ierusalím”.

35. Iar Paul şi Bárnaba au rămas la Antiohía, învăţând şi predicând vestea cea bună a cuvântului Domnului împreună cu mulţi alţii.

36. După câteva zile, Paul i-a spus lui Bárnaba: „Să ne întoarcem şi să-i vizităm pe fraţii din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului şi să vedem ce mai fac!”.

37. Bárnaba voia să-l ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu,

38. dar Paul considera că [nu se cuvenea] să-l ia cu ei pe cel care se despărţise de ei în Pamfília şi nu-i însoţise în lucrarea lor.

39. S-a iscat o neînţelegere între ei, încât s-au despărţit unul de altul. Bárnaba, luându-l pe Marcu, s-a îmbarcat spre Cípru,

40. iar Paul, alegându-l pe Síla, a plecat după ce a fost încredinţat harului Domnului de către fraţi.

41. El cutreiera Siria şi Cilícia întărind Bisericile.