Znaleziono 112 Wyniki dla: glorie
Să-i faci lui Áaron, fratele tău, haine sfinte, spre glorie şi măreție! (Cartea Exodului 28, 2)
Pentru fiii lui Áaron să faci tunici, să le faci brâie şi să le faci turbane, spre glorie și măreție! (Cartea Exodului 28, 40)
şi te va pune mai presus de toate popoarele pe care le-a făcut, în glorie, renume şi strălucire. Vei fi un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău, după cum ţi-a spus”. (Cartea Deuteronómului 26, 19)
Căci voi invoca Numele Domnului: Daţi glorie Dumnezeului nostru! (Cartea Deuteronómului 32, 3)
Iósue i-a zis lui Acán: ,,Fiul meu, dă glorie şi laudă Domnului Dumnezeului lui Israél şi povesteşte-mi ce ai făcut! Nu-mi ascunde [nimic]!”. (Cartea lui Iósue 7, 19)
El ridică din pulbere pe cel sărac, înalţă din gunoi pe cel nevoiaş ca să stea cu cei mari şi să moştenească un tron de glorie. Căci ale Domnului sunt temeliile pământului şi peste ele a aşezat lumea. (Cartea întâi a lui Samuél 2, 8)
Daţi Domnului, voi, familiile popoarelor, daţi Domnului glorie şi putere! (Cartea întâi a Cronicilor 16, 28)
A murit după o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de glorie. Şi a devenit rege Solomón, fiul său, în locul lui. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 28)
Dumnezeu i-a zis lui Solomón: „Pentru că aceasta a fost în inima ta: nu ai cerut bogăţii, avere şi glorie; nu ai cerut viaţa celor care te urăsc şi nici multe zile, ci ai cerut înţelepciune şi pricepere ca să poţi judeca poporul meu, peste care te-am pus rege, (Cartea a doua a Cronicilor 1, 11)
înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da bogăţie, avere şi glorie cum nu a mai avut niciun rege înaintea ta şi nici nu va avea nimeni după tine”. (Cartea a doua a Cronicilor 1, 12)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Psalm. Al lui Davíd. Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului glorie şi putere, (Cartea Psalmilor 29, 1)