1 Aháb avea şaptezeci de fii în Samaría. Iehú a scris scrisori şi le-a trimis la Samaría capilor bătrâni din Izreél şi preceptorilor [fiilor] lui Aháb, zicând:
2 „Acum, când va ajunge la voi scrisoarea aceasta – şi cu voi sunt fiii stăpânului vostru, cu voi sunt carele şi caii, cetatea întărită şi armele –,
3 vedeţi care este cel mai bun şi cel mai drept dintre fiii stăpânului vostru, puneţi-l pe tronul tatălui său şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!”.
4 Ei s-au temut foarte mult şi au zis: „Iată, doi regi nu au putut să stea în faţa lui! Cum vom putea să stăm noi?”.
5 Cel care era [responsabil] peste palat, cel care era [responsabil] peste cetate, bătrânii şi preceptorii au trimis la Iehú să-i spună: „Noi suntem slujitorii tăi. Tot ceea ce ne spui vom face. Nu vom pune pe nimeni rege. Fă ceea ce este bine în ochii tăi!”.
6 [Iehú] le-a scris a doua scrisoare, zicând: „Dacă sunteţi ai mei şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele fiecărui fiu al stăpânului vostru şi veniţi la mine mâine pe vremea aceasta, în Izreél!”. Cei şaptezeci de fii ai regelui erau cu căpeteniile cetăţii care-i creşteau.
7 Când a ajuns la ei scrisoarea, i-au luat pe fiii regelui şi i-au ucis: şaptezeci de oameni. Au pus capetele lor în coşuri şi le-au trimis la [Iehú], în Izreél.
8 Mesagerul a venit şi i-a zis: „Au adus capetele fiilor regelui”. [Iehú] a zis: „Puneţi-le în două grămezi la intrarea porţii până dimineaţă!”.
9 Dimineaţa a ieşit, a stat înaintea întregului popor şi a zis: „Voi sunteţi drepţi! Eu am complotat împotriva stăpânului meu şi l-am ucis. Dar cine i-a lovit pe toţi aceştia?
10 Să ştiţi, deci, că nu se va pierde niciunul dintre cuvintele Domnului pe care Domnul le-a rostit împotriva casei lui Aháb. Domnul va face tot ceea ce a spus prin slujitorul său Ilíe”.
11 Apoi, Iehú i-a lovit pe toţi cei care mai rămăseseră din casa lui Aháb la Izreél, pe toate căpeteniile lui, pe cunoştinţele lui, pe preoţii lui, până când nu a mai rămas niciun supravieţuitor.
12 Apoi s-a sculat, a plecat şi a mers la Samaría. Când a ajuns la Bet-Émec Haroím, pe drum,
13 Iehú i-a întâlnit pe fraţii lui Ahazía, regele lui Iúda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?”. Ei au răspuns: „Suntem fraţii lui Ahazía şi coborâm să-i salutăm pe fiii regelui şi pe fiii reginei”.
14 [Iehú] le-a zis: „Prindeţi-i de vii!”. Ei i-au prins de vii şi i-au ucis – patruzeci şi doi de oameni – la fântâna din Bet-Émec. Nu au lăsat să scape niciunul dintre ei.
15 A plecat de acolo şi l-a întâlnit pe Ionadáb, fiul lui Recáb, [care venea] înaintea lui. L-a salutat şi i-a zis: „Este inima ta dreaptă, aşa cum este inima mea faţă de inima ta?”. Ionadáb a răspuns: „Este”. ,,Dacă este, dă-mi mâna!”. Şi [Ionadáb] i-a dat mâna, iar [Iehú] l-a făcut să se suie la el, în carul său.
16 [Iehú] i-a zis: „Vino cu mine şi vei vedea zelul meu pentru Domnul!”. Şi l-a dus cu carul său.
17 A ajuns la Samaría şi i-a lovit pe toţi cei ai lui Aháb care mai rămăseseră în Samaría până ce i-a distrus, după cuvântul Domnului pe care i-l spusese lui Ilíe.
18 Apoi Iehú a adunat tot poporul şi le-a zis: „Aháb l-a slujit pe Báal puţin; Iehú însă îl va sluji mult.
19 Acum, chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Báal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui: să nu lipsească nimeni, pentru că am o mare jertfă pentru Báal! Cine va lipsi nu va mai trăi”. Dar Iehú făcea [aceasta] cu viclenie, ca să-i ucidă pe slujitorii lui Báal.
20 Iehú a zis: „Convocaţi o adunare sfântă pentru Báal!”. Şi ei au convocat.
21 Iehú a trimis [mesageri] în tot Israélul. Au venit toţi slujitorii lui Báal; n-a fost nimeni care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Báal şi s-a umplut templul lui Báal de la un capăt la altul.
22 A zis celui care se îngrijea de veşminte: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Báal!”. Iar el le-a scos veşminte.
23 Atunci Iehú şi Ionadáb, fiul lui Recáb, au venit în templul lui Báal şi le-au zis slujitorilor lui Báal: „Căutaţi şi vedeţi să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci numai slujitori ai lui Báal!”.
24 Ei au intrat să aducă jertfe şi arderi de tot. Iehú pusese afară optzeci de oameni şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul dintre oamenii pe care i-am adus în mâinile voastre, viaţa lui va fi în locul vieţii aceluia”.
25 Când au terminat de adus arderea de tot, Iehú le-a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi şi loviţi-i! Să nu iasă nimeni!”. Ei i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat [în afara cetăţii], apoi s-au întors în cetatea templului lui Báal.
26 Au scos stela din templul lui Báal şi au ars-o.
27 Au dărâmat stela lui Báal, au distrus templul lui Báal şi l-au făcut o hazna de gunoi până în ziua de azi.
28 Iehú l-a nimicit pe Báal din Israél.
29 Dar Iehú nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască, adică viţeii de aur care erau în Bétel şi care erau în Dan.
30 Domnul i-a zis lui Iehú: „Pentru că ai făcut bine, ai împlinit ceea ce era drept în ochii mei şi ai făcut casei lui Aháb tot ce eu aveam de gând, fiii pe care îi ai vor sta pe tronul lui Israél până la a patra [generaţie]!”.
31 Dar Iehú a avut grijă să umble în legea Domnului Dumnezeului lui Israél din toată inima lui; însă nu s-a îndepărtat de păcatul lui Ieroboám, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.
32 În acele zile, Domnul a început să rupă din Israél: Hazaél i-a lovit la toate hotarele lui Israél.
33 De la Iordán, de la răsăritul soarelui, [a lovit] tot ţinutul Galaád, Gad, Rubén şi Manáse, de la Aroér, care este pe râul Arnón, până la Galaád şi Basán.
34 Celelalte fapte ale lui Iehú, tot ceea ce a făcut el, vitejia lui, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél?
35 Iehú a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaría. Şi a devenit rege Ioaház, fiul lui, în locul său.
36 Zilele cât Iehú a fost rege peste Israél în Samaría au fost douăzeci şi opt de ani.
Versículos relacionados com Cartea a doua a Regilor, 10:
Capitolul 10 din 2 Regi povestește răzbunarea lui Jehu împotriva coborârii lui Ahab și Iebel, inclusiv executarea celor șaptezeci de copii din Ahab și uciderea închinătorilor lui Baal din Israel. Jehu este înfățișat ca un lider neobosit și zelos, dar și ca cineva care se abate de la legea lui Dumnezeu în căutarea puterii sale. Urmează cinci versete care se ocupă de temele prezente în acest capitol:
Psalmul 94:1: „Doamne Dumnezeu, căruia îi aparține răzbunarea, Dumnezeule, căruia îi aparține răzbunarea, arată -ți resplendent!” Acest psalm solicită dreptate divină și răzbunare împotriva celor răi care oprimă pe cei drepți. Dorința lui Jehu de a pedepsi închinătorii lui Baal poate fi văzută ca o căutare a justiției divine, dar acțiunile sale pot fi văzute și ca excesiv de violente.
Ieremia 9:24: „Dar orice este glorie, Glorie asta: în înțelegerea și cunoașterea mea, că eu sunt Domnul, că fac caritate, judecată și dreptate pe pământ; pentru aceste lucruri care îmi plac, spune Domnul”. Acest verset evidențiază importanța cunoașterii și înțelegerii lui Dumnezeu și a acțiunilor sale. Este posibil ca Jehu să se fi abatut de la legea lui Dumnezeu în căutarea puterii și a răzbunării, iar acest lucru poate fi văzut ca o lipsă de înțelegere a voinței divine.
Proverbe 28:1: „Cei răi fuge, fără ca nimeni să -l persecute; dar cei drepți este încrezător ca un leu”. Acest proverb subliniază încrederea și securitatea celor drepți, chiar și în fața amenințărilor și persecuției. Jehu poate fi văzut ca cineva care caută securitate și putere prin eliminarea inamicilor lor, în timp ce dreptul are încredere în Dumnezeu și protecția lor.
Isaia 59:7-8: "Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să arunce sângele nevinovat; gândurile lor sunt gânduri de nelegiuire; distrugerea și ruptura există pe drumurile lor. În felul lor, își răsucim căile către ei înșiși; orice Plimbările pentru ei nu are cunoștințe de pace. " Aceste versete descriu răutatea celor răi și lipsa lor de cunoaștere a păcii și a dreptății. Căutarea lui Jehu pentru răzbunare și putere poate fi văzută ca o manifestare a acestei răutăți și ignoranță.
Ezechiel 18:30: „Prin urmare, te voi judeca la fiecare în funcție de căile tale, O, Casa lui Israel, spune Domnul Dumnezeu. Perdiție”. Acest verset evidențiază importanța pocăinței și conversiei înainte de judecata divină. Căutarea lui Jehu pentru dreptate poate fi văzută ca pozitivă, dar lipsa lui de pocăință și conversie despre violența și abaterea sa de la legea lui Dumnezeu poate fi văzută ca un eșec de a urma calea justiției divine. Astfel, acest verset evidențiază importanța recunoașterii propriilor lor încălcări și a căutării schimbării comportamentului, pentru a evita perdiția și judecata divină.
Capítulos: