1 [Aceasta este partea de moştenire] căzută la sorţi lui Manáse, întâiul născut al lui Iosíf: lui Machír, întâiul născut al lui Manáse, tatăl lui Galaád, pentru că era un războinic, [i-au revenit] Galaád şi Basán.
2 Şi ceilalţi fii ai lui Manáse [şi-au primit parte], după familiile lor: fiii lui Abíezer, fiii lui Hélec, fiii lui Azriél, fiii lui Síhem, fiii lui Héfer, fiii lui Şemidá. Aceştia sunt fiii lui Manáse, fiul lui Iosíf, de parte bărbătească, după familiile lor.
3 Ţelofhád, fiul lui Héfer, fiul lui Galaád, fiul lui Machír, fiul lui Manáse, nu a avut fii, ci numai fiice. Acestea sunt numele fiicelor lui: Mahlá, Noá, Hoglá, Mílca şi Tirţá.
4 Ele au venit înaintea lui Eleazár, preotul, înaintea lui Iósue, fiul lui Nun, şi a căpeteniilor şi au zis: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne dea moştenire printre fraţii noştri”. Şi le-a dat, după porunca Domnului, moştenire printre fraţii tatălui lor.
5 Lui Manáse i-au revenit zece părţi, în afară de ţinutul Galaád şi al lui Basán, dincolo de Iordán.
6 Căci fiicele lui Manáse au avut moştenire între fiii lui, iar ţara Galaád a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manáse.
7 Hotarul lui Manáse era de la Aşér la Micmetát, care e în faţă cu Síhem, şi mergea la dreapta, până la locuitorii din En-Tapúah.
8 [Ţinutul] Tapúah era al fiilor lui Manáse; Tapúah, la hotarul cu Manáse, era al fiilor lui Efraím.
9 Hotarul cobora spre râul Cána. La sud de râu, cetăţile erau ale lui Efraím, printre cetăţile lui Manáse. Teritoriul lui Manáse era la nord de râu şi avea ieşirile la mare;
10 spre sud era al lui Efraím şi spre nord al lui Manáse, iar marea era hotarul lui. Se întâlnea cu Aşér spre nord şi cu Isahár spre est.
11 În Isahár şi în Aşér, Manáse avea: Bet-Şeán cu satele lui, Ibleám cu satele lui, locuitorii din Dor cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanác cu satele lui şi locuitorii din Meghído cu satele lui: cele trei înălţimi.
12 Fiii lui Manáse nu au putut să cucerească acele cetăţi, iar canaaneénii au continuat să locuiască în ţinutul acela.
13 Când fiii lui Israél au devenit puternici, i-au supus pe canaaneéni unui tribut, dar nu i-au alungat.
14 Fiii lui Iosíf i-au spus lui Iósue: „De ce ne-ai dat ca moştenire prin sorţi numai o singură parte? Noi suntem un popor numeros, după cum ne-a binecuvântat Domnul”.
15 Iósue le-a zis: „Dacă sunteţi un popor numeros, urcaţi în pădure şi tăiaţi-o pentru voi acolo, în ţara ferezéilor şi a refaímilor, dacă muntele Efraím e prea strâmt pentru voi!”.
16 Fiii lui Iosíf au zis: „Muntele nu ne ajunge şi toţi canaaneénii care locuiesc în ţinutul din vale, cei ce sunt la Bet-Şeán şi în satele lui şi cei ce sunt în Valea Izreél, au care de fier”.
17 Iósue a zis casei lui Iosíf, lui Efraím şi lui Manáse: „Voi sunteţi un popor numeros şi puterea voastră este mare; nu veţi avea o singură parte,
18 ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea şi ieşirile ei vor fi ale voastre; îi veţi alunga pe canaaneéni, deşi ei au care de fier şi deşi sunt puternici”.
Versículos relacionados com Cartea lui Iósue, 17:
Iosua Capitolul 17 descrie moștenirea dată lui Manasseh, unul dintre triburile lui Israel și modul în care au luptat pentru a pune stăpânire pe ea. Unele subiecte care apar în acest capitol includ importanța credinței, nevoia de perseverență, generozitatea lui Dumnezeu, responsabilitatea conducerii și importanța utilizării înțelepciunii și strategiei în război. Iată cinci versete legate de aceste teme:
Evrei 11:1: „Acum credința este certitudinea a ceea ce ne așteptăm și dovada lucrurilor pe care nu le vedem”. Acest verset vorbește despre importanța credinței și despre cât de este necesar pentru a obține promisiunile lui Dumnezeu, o temă care se vede în istoria lui Manasseh în Iosua 17.
1 Corinteni 16:13, „Urmărește, fii ferm în credință, fii curajos, fii puternic”. Acest verset subliniază importanța perseverenței și curajului în credință, o temă care se vede în lupta lui Manasseh pentru moștenirea sa în Iosua 17.
2 Corinteni 9:8: „Și Dumnezeu este puternic pentru a face ca tot harul să le adauge, astfel încât, în toate lucrurile, în orice moment, având tot ce este necesar, să vă revărsați în fiecare lucrare bună”. Acest verset vorbește despre generozitatea lui Dumnezeu și despre modul în care El este capabil să ne furnizeze în toate lucrurile, o temă care se vede în distribuția moștenirii lui Manasseh în Iosua 17.
Numere 27:18-20: „Domnul i-a spus lui Moise:„ Luați-l pe Iosua, fiul lui Num, om în care este Duhul și impune-i mâinile asupra lui. Fă-l să se prezinte înaintea Eleazar, preotul și înaintea celor Întreaga comunitate și dă -i ordinele lor în prezența tuturor. Delegați autoritatea lui, ca întreaga comunitate a israelitelor să -l asculte. ” Acest verset vorbește despre responsabilitatea conducerii și despre modul în care Dumnezeu îi alege pe cei care au Duhul să -și conducă poporul, o temă care este văzută în Guvernul Manasseh în Iosua 17.
Proverbe 21:31: „Calul este pregătit pentru ziua de luptă, dar victoria vine de la Domnul”. Acest verset subliniază importanța utilizării înțelepciunii și strategiei în război, dar, de asemenea, recunoașterea faptului că victoria provine de la Domnul, o temă care se vede în istoria lui Manasseh în Iosua 17.
Capítulos: