1. Cine este ca înţeleptul şi cine cunoaşte interpretarea lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa şi încruntarea feţei i-o schimbă!

2. Eu [zic]: „Observă porunca regelui din cauza jurământului lui Dumnezeu!

3. Nu te pripi să pleci din faţa lui şi nu sta într-un lucru rău, căci el face ceea ce-i place!”.

4. Deoarece cuvântul regelui are putere şi cine i-ar putea spune: „Ce faci?”.

5. Cel care observă porunca nu va cunoaşte lucrul rău, iar timpul judecăţii este cunoscut de inima celui înţelept.

6. Căci pentru orice lucru plăcut este un timp şi o judecată, iar răutatea omului este mare asupra lui.

7. Căci el nu cunoaşte ceea ce va fi. Cine ar putea să-i facă cunoscut ce va fi?

8. Nu este niciun om ca să aibă putere asupra duhului său, să-şi ţină suflarea; nu este cine să aibă putere asupra zilei morţii şi nu este cine să trimită în război. Nelegiuirea nu-l va scăpa pe cel care o săvârşeşte.

9. Toate acestea le-am văzut şi am pus la inimă tot ceea ce s-a făcut sub soare. Este un timp când omul are putere asupra omului ca să-i facă rău.

10. Astfel, i-am văzut pe cei vinovaţi îngropaţi şi s-au dus. Au mers din locul sfânt şi au fost uitaţi în cetatea în care au făcut [lucruri] corecte. Şi aceasta este o deşertăciune.

11. Pentru că nu face repede un decret împotriva unei lucări rele, de aceea inima fiilor oamenilor este plină [de dorinţa] de a face rău.

12. Cel păcătos face răul de o sută [de ori] şi-şi lungeşte [zilele]. Totuşi, eu ştiu că este bine pentru cei care se tem de Dumnezeu că se tem de el.

13. Dar nu este bine pentru cel vinovat şi nu-şi lungeşte zilele ca o umbră, pentru că nu se teme de faţa lui Dumnezeu.

14. Există o deşertăciune care se face pe pământ: sunt drepţi care sunt loviţi ca pentru lucrarea celor vinovaţi şi sunt vinovaţi care sunt loviţi ca pentru lucrarea celor drepţi. Şi am zis că şi aceasta este deşertăciune.

15. Am lăudat veselia pentru că nu este bine pentru om sub soare decât să mănânce, să bea şi să se veselească; aceasta va rămâne cu el în truda sa, în zilele vieţii sale pe care i le dă Dumnezeu sub soare.

16. Când mi-am pus la inimă să cunosc înţelepciunea şi să văd îndeletnicirea care se face pe pământ şi că nici ziua şi nici noaptea ochii [omului] nu văd somnul,

17. am văzut că toată lucrarea este a lui Dumnezeu şi că omul nu poate să afle lucrarea care se face sub soare. Oricât s-ar trudi omul să caute, nu găseşte şi chiar dacă cel înţelept ar spune că ştie, tot nu poate să găsească.





“Os corações fortes e generosos não se lamentam, a não ser por grandes motivos e,ainda assim,não permitem que tais motivos penetrem fundo no seu íntimo.(P.e Pio) São Padre Pio de Pietrelcina