1 Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja.
2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi [căruia] nu-i era ruşine de oameni.
3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!».
4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine,
5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”.
6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept!
7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte?
8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”.
9 A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii.
10 „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş.
11 Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig».
13 Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!».
14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.
15 (Mt 19,13-15; Mc 10,13-16) Îi aduceau şi copilaşi ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau.
16 Atunci, Isus i-a chemat şi le-a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu!
17 Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în ea”.
18 (Mt 19,16-29; Mc 10,17-31) Odată, un conducător oarecare l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”.
19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu.
20 Cunoşti poruncile: «Să nu comiţi adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»”.
21 El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinereţe”.
22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează-mă!”.
23 Dar el, auzind acestea, a devenit foarte trist, deoarece era foarte bogat.
24 Văzând că a devenit foarte trist, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!
25 Pentru că este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”.
26 Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?”.
27 El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”.
28 Atunci Petru i-a spus: „Iată, noi am lăsat toate ale noastre şi te-am urmat”.
29 Iar el le-a spus: „Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu
30 şi care să nu primească cu mult mai mult în timpul de faţă, iar, în veacul care vine, viaţa veşnică”.
31 (Mt 20,17-19; Mc 10,32-34) Apoi, luându-i pe cei doisprezece, le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalím şi se vor împlini toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului,
32 căci va fi dat pe mâna păgânilor şi va fi batjocorit, insultat şi scuipat;
33 şi după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”.
34 Însă ei nu pricepeau nimic din acestea, căci acest cuvânt era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.
35 (Mt 20,29-34; Mc 10,46-52) Pe când se apropia el de Ierihón, un orb stătea lângă drum cerşind
36 şi auzind că trecea mulţimea, s-a interesat ce este.
37 I-au adus la cunoştinţă că trece Isus Nazarinéanul.
38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.
39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.
40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat:
41 „Ce vrei să-ţi fac?”. I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”.
42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”.
43 Îndată, orbul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând [acestea], a dat laudă lui Dumnezeu.
Versículos relacionados com Evanghelia după sf. Luca, 18:
Sfântul Luca 18 prezintă unele dintre cele mai cunoscute parabole ale lui Isus, cum ar fi cea a fariseului și a publicanului, cea a judecătorului nedrept și a celui bogat. Capitolul abordează, de asemenea, importanța credinței și smereniei în viața creștină, precum și sublinierea nevoii de a abandona bogățiile și de a -l urma pe Isus. Mai jos sunt cinci versete legate de aceste teme:
Iacov 4:10: „Umenizează -te înaintea Domnului, iar El te va înălța”. Pilda fariseului și a publicanului din Luca 18:9-14 evidențiază importanța smereniei în fața lui Dumnezeu. Acest verset al lui Iacov întărește această idee, subliniind că cei care se umilesc în fața lui Dumnezeu vor fi înălțați de El.
Evrei 11:6: „Acum, fără credință, este imposibil să -l mulțumească, pentru că este necesar ca cel care se apropie de Dumnezeu să creadă că El există și este o satisfacție a celor care îl caută”. Credința este o altă temă importantă în Sf. Luca 18, în special în Pilda văduvei persistente din Luca 18:1-8. Acest verset al Evreilor 11:6 evidențiază importanța credinței în viața creștină, afirmând că este imposibil să -i mulțumim lui Dumnezeu fără ea.
1 Timotei 6:10: „Căci dragostea de bani este rădăcina tuturor tipurilor de boli, iar în această lăcomie, unii s -au abătut de credință și s -au străpuns cu multe dureri”. Pilda tinerilor bogați din Luca 18:18-23 subliniază nevoia de a abandona bogățiile și de a-l urma pe Isus. Acest verset de 1 Timotei 6:10 subliniază că dragostea de bani poate duce la eliminarea credinței și la multe dureri.
Matei 6:24: „Nimeni nu poate sluji doi domni; căci el îl va ura pe unul și îl va iubi pe celălalt, fie se va dedica unuia și îl va disprețui pe celălalt. Nu poți sluji lui Dumnezeu și bogății”. Pilda tânărului bogat abordează, de asemenea, conflictul dintre slujirea lui Dumnezeu și slujirea bogățiilor. Acest verset al lui Matei 6:24 subliniază că este imposibil de servit ambele în același timp.
Iacov 1:27: „Religia pură și fără macula față de Dumnezeul nostru și Tatăl este aceasta: să vizităm orfani și văduve în necazurile lor și să fie scutiți de corupția lumii”. Pilda fariseului și a publicanului evidențiază importanța smereniei și a dreptății, iar acest verset al Iacovului 1:27 subliniază că o parte a responsabilității noastre ca creștini este să avem grijă de cei defavorizați și să păstrăm curat în fața lui Dumnezeu.
Capítulos: