1 (Mt 8,28-34; Lc 8,26-39) Au venit pe ţărmul [celălalt] al mării, în ţinutul gherasenilor.
2 După ce [Isus] a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat,
3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri.
4 Pentru că fusese legat de multe ori cu cătuşe şi lanţuri, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile, rupte de către el şi nimeni nu-l putea îmblânzi.
5 În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre.
6 Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui
7 şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”.
8 Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieşi din om!”.
9 Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?”. El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”.
10 Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ţinut.
11 Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care păşteau
12 şi l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei!”.
13 Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile rele au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, [în număr] de cam două mii, şi s-au înecat în mare.
14 Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea; şi i-a cuprins frica.
16 Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci.
17 Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor.
18 Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el.
19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat el de tine!”.
20 El a plecat şi a început să vestească în Decápole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.
21 (Mt 9,18-26; Lc 8,40-56) După ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul [celălalt], o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare.
22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iaír, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui
23 şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea ca să fie salvată şi să trăiască!”.
24 Şi a plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea.
25 Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani
26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise [toată] averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău,
27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina;
28 căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”.
29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală.
30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?”.
31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins?»”.
32 Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta.
33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut în faţa lui şi i-a spus tot adevărul.
34 Atunci el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!”.
35 Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?”.
36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”.
37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacób şi Ioan, fratele lui Iacób.
38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult.
39 Intrând, le-a spus: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”.
40 Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila.
41 Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talithá qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, scoală-te!”.
42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi [a început] să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură.
43 El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.
Versículos relacionados com Evanghelia după sf. Marcu, 5:
În Marcu 5, Isus face mai multe minuni impresionante, inclusiv vindecarea unui bărbat posedat de demoni, vindecarea unei femei cu sângerare și învierea fiicei unui lider de sinagogă. Temele centrale ale acestui capitol includ autoritatea lui Isus asupra forțelor spirituale rele, credinței și vindecării. Mai jos sunt cinci versete legate de aceste teme:
Luca 10:19: „Iată, ți -am dat autoritatea de a păși pe șerpi și scorpioni și peste întreaga putere a inamicului; și nimic nu îți va face niciun rău”. Acest verset vorbește despre autoritatea pe care Isus le -a dat adepților Săi ai forțelor spirituale malefice, consolidând autoritatea demonstrată de Isus în Marcuta 5.
Iacov 5:14-15: "Este cineva printre voi bolnav? Sunați bătrânii bisericii și rugați-l asupra lui, ungerea lui cu ulei de măsline în numele Domnului; iar rugăciunea credinței va salva bolnavii, iar pe cei Domnul îl va crește; și dacă ai comis păcate, vei fi iertat ". Acest verset vorbește despre vindecare prin rugăciunea credinței, o temă importantă în Marcu 5.
Ioan 5:8-9: "Iisus i-a spus, ridică-te, ia-ți patul și mergi. Și apoi omul a rămas sunt, și-a luat patul și a mers." Acest verset descrie vindecarea instantanee de către Isus, similară cu vindecarea miraculoasă pe care o realizează în Marcu 5.
Isaia 53:5: "Dar el a fost rănit de încălcările noastre și de la sol pentru nelegiuirile noastre; pedeapsa care ne aduce pace a fost asupra lui, iar pe urmele lui am fost vindecați." Acest verset profetic vorbește despre vindecarea pe care Isus l -ar aduce prin sacrificiul său pe cruce, un leac care este văzut la scară mică în Marcuta 5.
Efeseni 2:8-9: „Căci prin har ești mântuit, prin credință; și acest lucru nu vine de la tine, este darul lui Dumnezeu; nu provine din lucrări, astfel încât nimeni să nu poată groniza”. Acest verset vorbește despre importanța credinței în mântuire, o temă care este prezentă în Marcu 5 și este demonstrată în credința femeii cu sângerare și liderul sinagogii care îi cere lui Isus să -și vindece fiica.
Capítulos: