Encontrados 104 resultados para: Ilíe
Ilíe a răspuns şi le-a zis: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!”. Şi a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui. (Cartea a doua a Regilor 1, 12)
[Ahazía] a trimis din nou, pentru a treia oară, o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai săi. [Această] a treia căpetenie peste cincizeci a urcat. Când a ajuns, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilíe şi l-a rugat: „Om al lui Dumnezeu, te rog, să fie preţioasă în ochii tăi viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci, slujitori ai tăi! (Cartea a doua a Regilor 1, 13)
Îngerul Domnului i-a zis lui Ilíe: „Coboară cu el, nu te teme!”. [Ilíe] s-a ridicat şi a coborât cu el la rege. (Cartea a doua a Regilor 1, 15)
[Ahazía] a murit, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilíe. Şi a fost rege Iorám în locul lui în anul al doilea al lui Iorám, fiul lui Iosafát, regele lui Iúda, căci nu avea niciun fiu. (Cartea a doua a Regilor 1, 17)
Când Domnul a voit să îl înalţe pe Ilíe într-o vijelie la cer, Ilíe şi Elizéu au plecat de la Ghilgál. (Cartea a doua a Regilor 2, 1)
Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Bétel!”. Elizéu a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au coborât la Bétel. (Cartea a doua a Regilor 2, 2)
Ilíe i-a zis: „Elizéu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihón!”. El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au ajuns la Ierihón. (Cartea a doua a Regilor 2, 4)
Ilíe i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordán!”. El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au plecat amândoi. (Cartea a doua a Regilor 2, 6)
Ilíe şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi alta, şi au trecut amândoi pe uscat. (Cartea a doua a Regilor 2, 8)
După ce au trecut, Ilíe i-a zis lui Elizéu: ,,Cere ceva şi voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizéu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”. (Cartea a doua a Regilor 2, 9)
[Ilíe] a zis: „Este grea cererea ta. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu [se va împlini]”. (Cartea a doua a Regilor 2, 10)
Pe când mergeau ei şi vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărţit pe amândoi, iar Ilíe a urcat într-o vijelie la cer! (Cartea a doua a Regilor 2, 11)