Encontrados 577 resultados para: Nui

  • Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde [obişnuiau] să se adune. Erau: Petru şi Ioan, Iacób şi Andrei, Fílip şi Tóma, Bartoloméu şi Matei, Iacób, [fiul] lui Alféu, şi Símon Zelótul şi Iúda al lui Iacób. (Faptele Apostolilor 1, 13)

  • noi suntem cercetaţi pentru binele făcut unui om bolnav şi cum a fost acesta salvat. (Faptele Apostolilor 4, 9)

  • Dar ca [aceasta] să nu se răspândească şi mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!”. (Faptele Apostolilor 4, 17)

  • Iar mulţimea de prin cetăţile din jurul Ierusalímului se aduna aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi. (Faptele Apostolilor 5, 16)

  • Atunci, toţi cei care şedeau în Sinédriu l-au privit fix şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger. (Faptele Apostolilor 6, 15)

  • Dumnezeu a zis astfel: «Urmaşii lui vor fi locuitori în altă ţară, vor fi făcuţi sclavi şi vor fi chinuiţi patru sute de ani, (Faptele Apostolilor 7, 6)

  • După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sínai, în flacăra unui tufiş care ardea. (Faptele Apostolilor 7, 30)

  • şi, scoţându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. (Faptele Apostolilor 7, 58)

  • Dar Saul, tot plănuind ameninţare şi crimă împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot (Faptele Apostolilor 9, 1)

  • Iar el le-a zis: „Voi ştiţi prea bine că nu este permis unui iudeu să aibă legături sau să se apropie de un străin. Dar Dumnezeu mi-a arătat că nu pot declara pe niciun om impur sau necurat. (Faptele Apostolilor 10, 28)

  • Iar poporul a strigat: „Este glasul lui Dumnezeu, nu al unui om!”. (Faptele Apostolilor 12, 22)

  • Şi plecând de acolo, a intrat în casa unui adorator al lui Dumnezeu cu numele Títus Iústus, a cărui casă era alături de sinagogă. (Faptele Apostolilor 18, 7)


“Dirás tu o mais belo dos credos quando houver noite em redor de ti, na hora do sacrifício, na dor, no supremo esforço duma vontade inquebrantável para o bem. Este credo é como um relâmpago que rasga a escuridão de teu espírito e no seu brilho te eleva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina