Encontrados 328 resultados para: Spun
Adevăr, adevăr vă spun: voi veţi plânge şi veţi jeli, iar lumea se va bucura; voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră va deveni bucurie. (Evanghelia după sf. Ioan 16, 20)
În ziua aceea nu mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da. (Evanghelia după sf. Ioan 16, 23)
În ziua aceea, veţi cere în numele meu şi nu vă spun că eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi; (Evanghelia după sf. Ioan 16, 26)
Acum, însă, vin la tine şi spun acestea în lume ca să aibă bucuria mea deplină în ei. (Evanghelia după sf. Ioan 17, 13)
Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge [un altul] şi te va duce unde nu vei voi”. (Evanghelia după sf. Ioan 21, 18)
Aşadar, vă spun: staţi departe de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; (Faptele Apostolilor 5, 38)
Când era pe punctul de a fi dus în fortăreaţă, Paul i-a spus tribunului: „Îmi este permis să spun ceva?”. El i-a zis: „Ştii greceşte? (Faptele Apostolilor 21, 37)
căci saduceii spun că nu este înviere, nici înger şi nici duh, pe când fariseii mărturisesc şi una, şi alta. (Faptele Apostolilor 23, 8)
Dar, primind ajutor de la Dumnezeu, până în ziua de astăzi stau ca martor înaintea celor mici şi a celor mari fără să spun ceva în afara celor pe care le-au spus profeţii şi Moise că se vor împlini, (Faptele Apostolilor 26, 22)
Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 1)
Aşadar, spun: oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelít, din descendenţa lui Abrahám, din tribul lui Beniamín. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 11, 1)
Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă [definitiv]? Nicidecum! Ci prin căderea lor [a venit] mântuirea pentru neamuri ca să-i facă pe ei geloşi. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 11, 11)