Encontrados 64 resultados para: cinste
Iar tinerilor le voi lăsa exemplu nobil de a muri de bunăvoie şi cu cinste pentru legile nobile şi sfinte”. Spunând acestea, a mers îndată spre chinurile roţii. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 28)
Iudeii care erau constrânşi să-l însoţească i-au spus: „Să nu-i ucizi în mod atât de crud şi sălbatic, ci dă cinste zilei care a fost onorată şi sfinţită de către Cel care vede toate!”. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 2)
[Fericit] este eunucul care nu a săvârșit nelegiuire cu mâna lui şi nu a gândit cele rele împotriva Domnului: i se va da un har ales al credinţei şi moştenire de mare cinste în templul Domnului. (Cartea Înţelepciunii 3, 14)
Prin ea voi avea glorie între mulţimi şi cinste de la bătrâni, deşi tânăr. (Cartea Înţelepciunii 8, 10)
pentru ca acest pământ, cel mai vrednic de cinste la tine dintre toate, să primească colonia sfântă a fiilor lui Dumnezeu. (Cartea Înţelepciunii 12, 7)
Care seminţie este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie este [vrednică] de cinste? Cei care se tem de Domnul. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Cei care încalcă poruncile. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 10, 19)
Conducătorul lor este [vrednic] de cinste în mijlocul fraţilor şi cei care se tem de Domnul, în ochii lui. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 10, 20)
Fiule, laudă-ţi cu modestie sufletul şi dă-i cinste după vrednicia lui! (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 10, 28)
Ieşi, străinule, din faţa celui mai de cinste, a venit la mine ca oaspete un frate şi am nevoie de casă!”. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 29, 27)
Toţi regii neamurilor, toţi stau cu cinste, fiecare în locuinţa lui. (Cartea profetului Isaía 14, 18)
Pentru că eşti preţios în ochii mei, vrednic de cinste şi eu pe tine te iubesc: dau oameni în locul tău şi popoare, în locul sufletului tău. (Cartea profetului Isaía 43, 4)
De dragul slujitorului meu Iacób şi al lui Israél, alesul meu, te-am chemat pe nume, ţi-am dat un titlu [de cinste] când tu nu mă cunoşteai. (Cartea profetului Isaía 45, 4)