Encontrados 2683 resultados para: oamenii lui Israel

  • Iosíf şi-a legat carul şi a urcat să-l întâmpine pe Israél, tatăl său, în Goşén. Îndată ce l-a văzut, a căzut pe grumazul lui şi a plâns pe grumazul lui îndelung. (Cartea Genezei 46, 29)

  • Israél i-a spus lui Iosíf: „De acum pot să mor, căci ţi-am văzut faţa şi că mai ești încă viu”. (Cartea Genezei 46, 30)

  • Oamenii aceştia sunt păstori de turme, căci ei se ocupă cu creşterea animalelor; ei şi-au adus turmele, cirezile şi tot ce au». (Cartea Genezei 46, 32)

  • Israél a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Goşén. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici şi s-au înmulţit foarte mult. (Cartea Genezei 47, 27)

  • Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf şi i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea şi fă cu mine după bunăvoinţă şi adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt! (Cartea Genezei 47, 29)

  • El i-a zis: „Jură-mi!”. Şi [Iosíf] i-a jurat. Apoi Israél s-a prosternat cu faţa pe căpătâiul patului. (Cartea Genezei 47, 31)

  • I-au făcut cunoscut lui Iacób şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosíf a venit la tine!”. Israél s-a întărit şi s-a aşezat pe pat. (Cartea Genezei 48, 2)

  • Israél i-a văzut pe fiii lui Iosíf şi a zis: „Cine sunt aceştia?”. (Cartea Genezei 48, 8)

  • Ochii lui Israél erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. [Iosíf] i-a apropiat de el; el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. (Cartea Genezei 48, 10)

  • Israél i-a zis lui Iosíf: „Nu mă gândeam că-ţi voi mai vedea faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd şi pe urmaşii tăi”. (Cartea Genezei 48, 11)

  • Apoi Iosíf i-a luat pe amândoi, pe Efraím cu mâna dreaptă, la stânga lui Israél, şi pe Manáse cu mâna stângă, la dreapta lui Israél, şi i-a apropiat de el. (Cartea Genezei 48, 13)

  • Israél şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraím, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manáse; fiind prudent, şi-a [încrucișat] mâinile, deşi Manáse era cel dintâi născut. (Cartea Genezei 48, 14)


“Pobres e desafortunadas as almas que se envolvem no turbilhão de preocupações deste mundo. Quanto mais amam o mundo, mais suas paixões crescem, mais queimam de desejos, mais se tornam incapazes de atingir seus objetivos. E vêm, então, as inquietações, as impaciências e terríveis sofrimentos profundos, pois seus corações não palpitam com a caridade e o amor. Rezemos por essas almas desafortunadas e miseráveis, para que Jesus, em Sua infinita misericórdia, possa perdoá-las e conduzi-las a Ele.” São Padre Pio de Pietrelcina