1 Când Roboám şi-a întărit domnia şi a devenit puternic, a părăsit legea Domnului şi tot Israélul împreună cu el.
2 În anul al cincilea al regelui Roboám, Şişác, regele Egiptului, a urcat împotriva Ierusalímului, căci deveniseră infideli faţă de Domnul.
3 [A venit] cu o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi. Poporul care a venit cu el din Egipt nu putea fi numărat: erau libieni, suchieni şi etiopieni.
4 A capturat cetăţile fortificate care erau în Iúda şi a ajuns până la Ierusalím.
5 Atunci, Şemáia, profetul, a mers la Roboám şi la căpeteniile lui Iúda care se adunaseră la Ierusalím de teama lui Şişác şi le-a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: «Voi m-aţi abandonat, şi eu vă abandonez în mâna lui Şişác»”.
6 Căpeteniile lui Israél şi regele s-au umilit şi au zis: „Drept este Domnul”.
7 Când Domnul a văzut că s-au umilit, cuvântul Domnului a fost către Şemáia: „S-au umilit; nu-i voi nimici, ci le voi da peste puţin [timp] eliberarea şi mânia mea nu se va revărsa împotriva Ierusalímului prin mâna lui Şişác,
8 dar ei îi vor deveni sclavi şi vor cunoaşte [diferenţa] dintre slujirea mea şi slujirea stăpânirilor [altor] ţări”.
9 Şişác, regele Egiptului, a urcat împotriva Ierusalímului. A luat vistieriile din templul Domnului şi vistieriile din palatul regelui: a luat tot. A luat scuturile din aur pe care le făcuse Solomón.
10 Regele Roboám a făcut în locul lor scuturi de bronz şi le-a încredinţat în mâna căpeteniilor alergătorilor care păzeau intrarea casei regelui.
11 Ori de câte ori regele mergea la casa Domnului, veneau alergătorii şi le purtau; apoi le duceau înapoi în camera alergătorilor.
12 S-au umilit, iar Domnul şi-a întors de la ei mânia şi nu i-a nimicit de tot. Şi erau lucruri frumoase şi în Iúda.
13 Regele Roboám s-a întărit în Ierusalím şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalím, cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate triburile lui Israél ca să-şi pună numele în ea. Numele mamei lui era Naamá din Amón.
14 Însă a făcut rău, pentru că nu şi-a dispus inima să-l caute pe Domnul.
15 Faptele lui Roboám, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt ele oare scrise între Faptele lui Şemáia, profetul, şi ale lui Ído, văzătorul, după genealogii? Între Roboám şi Ieroboám au fost războaie tot timpul.
16 Roboám a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui Davíd. Şi a devenit rege Abía, fiul său, în locul lui.
Versículos relacionados com Cartea a doua a Cronicilor, 12:
Capitolul 12 din 2 Cronicile raportează căderea regatului lui Iuda sub guvernul regelui Robuam. După ce s -a îndepărtat de calea Domnului, regele și poporul lui Iuda sunt pedepsiți de Dumnezeu și invadați de egipteni. Roboam și liderii săi se umilesc în fața Domnului și caută ajutorul lor pentru a -i elibera de opresiunea străină. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în capitol:
Psalmul 34:18 - „În apropierea Domnului celor care au o inimă frântă și îi salvează pe cei ai spiritului oprimat”. Acest verset vorbește despre importanța de a se umfla înaintea lui Dumnezeu în vremuri de dificultate, la fel cum au făcut Roban și liderii săi când au fost invadați de egipteni.
Proverbe 28:14 - „Fericit este omul constant de frica Domnului, dar ceea ce întărește inima va cădea în rău”. Căderea lui Iuda a avut loc pentru că Roboam s -a îndepărtat de calea Domnului și și -a întărit inima. Acest verset este un memento că cei care se tem de Domnul și rămân în calea lor vor găsi fericirea.
2 Cronici 7:14 - „Dacă poporul meu, care este numit după numele meu, se umilește și se roagă și caută chipul meu și se abate de la căile lor proaste, atunci voi auzi din cer și le voi ierta păcatele. Și Îți voi vindeca pământul ". Acest verset vorbește despre importanța pocăinței și a căutării Domnului în vremuri de dificultate, la fel cum au făcut Roban și oamenii săi.
Ieremia 31:18- „Este sigur că după ce m-am convertit, am regretat-o; și după ce am fost instruit, mi-am lovit pieptul; m-am jenat și confuz, pentru că am susținut reproșul tinereții mele”. Acest verset arată importanța pocăinței și a smereniei în fața lui Dumnezeu, chiar și după ce a trăit o viață de păcat, precum și Roban și poporul Său.
Isaia 57:15 - „Căci așa spune înaltul și sublimul, care locuiește în eternitate și al cărui nume este sfânt: într -un obicei al locului înalt și sfânt; ca și cu contritul și măcelăriți cu spirit, pentru a vivifica spiritul măcellilor măcelăriți , și pentru a vivifica inima contritei ". Acest verset evidențiază importanța smereniei și pocăinței în fața lui Dumnezeu și a modului în care El este întotdeauna dispus să audă și să -i ierte pe cei care caută ajutorul Lui.
Kapitel: