Cartea întâi a lui Samuél, 2

13. nici regula preoţească faţă de popor: când cineva aducea o jertfă, venea slujitorul preotului, pe când se fierbea carnea, cu un trident în mâna sa,

Verse im Zusammenhang mit Cartea întâi a lui Samuél, 2:

Capitolul 2 din 1 Samuel descrie o rugăciune de recunoștință de la Ana, mama lui Samuel, pentru binecuvântarea de a avea un copil după ani de infertilitate. Ea extrage măreția lui Dumnezeu, care este singurul care dă viață și putere pentru a judeca și a guverna lumea. Mai mult, ea evidențiază importanța urmăririi căilor Domnului și a fi umil înaintea lui.

Psalmul 113:7-8: "El ridică din Dust the Needy and the Hill of Ashes ridică săracii; face prinții, cu prinții poporului său." La fel cum Ana a fost ridicată din starea ei de infertilitate de a avea un copil, Dumnezeu este capabil să -i crească pe cei care sunt în condiții dificile și umile pentru o poziție de onoare și glorie.

Proverbe 15:33: „Teama Domnului este instrucțiunea înțelepciunii; și înainte de onoare, smerenia”. Ana evidențiază importanța smereniei în fața lui Dumnezeu și a proverbelor consolidează că frica Domnului, adică reverența și respectul față de Dumnezeu, este cheia înțelepciunii și a smereniei.

Ecclesiastes 7:14: „În ziua prosperității, se bucură bine, dar în ziua adversității pe care o consideră; căci Dumnezeu i -a făcut în opoziție cu el, că omul nu poate găsi nimic care să vină după El”. Ana îi mulțumește lui Dumnezeu pentru binecuvântarea ei, dar recunoaște, de asemenea, că există momente dificile în viață și că Dumnezeu este singurul care stăpânește toate lucrurile, atât în ​​prosperitate, cât și în adversitate.

Ieremia 9:23-24: „Astfel spune Domnul, nu-i gloriți pe înțelepți în înțelepciunea lui, nici pe cei puternici în puterea sa, nici pe cei bogați în bogățiile Sale; cunoaște-mă, că eu sunt Domnul, că eu fac bunăvoință, Judecata și dreptatea pe pământ; pentru aceste lucruri care îmi plac, spune Domnul ". Ana recunoaște că Dumnezeu este singurul care guvernează lumea și că nu există nimic care să fie mândru decât cunoașterea și înțelegerea lui Dumnezeu. Ieremia consolidează această idee, afirmând că adevărata glorie este să -l cunoască pe Dumnezeu și pe acțiunile Sale pe pământ.