1 Şi după aceea, el trecea prin cetăţi şi sate predicând şi ducând vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el;
2 de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdaléna, din care scosese şapte diavoli,
3 şi Ioana, soţia lui Cúza, administrator al lui Iród, Suzána şi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.
4 (Mt 13,1-17; Mc 4,1-12) Pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă:
5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au devorat-o.
6 O altă [parte] a căzut pe piatră şi după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.
7 Altă [parte] a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o.
8 Iar altă [parte] a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.
9 Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă.
10 El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi [li se vorbeşte] în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă şi auzind, să nu înţeleagă».
11 (Mt 13,18-23; Mc 4,13-20) Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.
13 Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.
14 Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească.
15 Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade întru răbdare.
16 (Mc 4,21-25) Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina.
17 Căci nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit şi nici [ceva] tăinuit care să nu fie cunoscut şi să nu iasă la lumină.
18 Vedeţi, aşadar, cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va [mai] da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce crede că are!”.
19 (Mt 12,46-50; Mc 3,31-35) Au venit la el mama şi fraţii lui şi nu puteau să ajungă până la el din cauza mulţimii.
20 I s-a făcut cunoscut: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă”.
21 Dar el le-a răspuns, zicând: „Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl îndeplinesc”.
22 (Mt 8,23-27; Mc 4,35-41) Într-una din zile, [Isus] s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi şi le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului!”. Şi au plecat.
23 Pe când ei vâsleau, [Isus] a adormit. Şi o furtună s-a dezlănţuit pe lac: [barca] se umplea cu apă, iar ei erau în pericol.
24 Atunci, venind la el, l-au trezit, spunând: „Învăţătorule! Învăţătorule, pierim!”. Iar el, trezindu-se, a certat vântul şi valurile de apă. Ele s-au calmat şi s-a făcut linişte.
25 Atunci le-a spus: „Unde este credinţa voastră?”. Ei însă, cuprinşi de teamă, se mirau, spunând unii către alţii: „Cine este oare acesta că porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi ele îl ascultă?”.
26 (Mt 8,28-34; Mc 5,1-20) Şi au tras la mal în ţinutul gherasenilor, care este de partea cealaltă a Galileii.
27 După ce [Isus] a coborât pe uscat, i-a ieşit înainte un om din cetate care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte şi nici nu locuia în casă, ci în morminte.
28 Când l-a văzut pe Isus, a strigat și a căzut în faţa lui şi, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuieşti!”;
29 pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătuşe la mâini şi lanţuri [la picioare], dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu.
30 Atunci Isus l-a întrebat: „Care-ţi este numele?”. El i-a răspuns: „Legiune”, căci intraseră mulţi diavoli în el.
31 Şi-l rugau să nu le poruncească să intre în abis.
32 Era acolo o turmă mare de porci care păşteau pe munte; şi l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie.
33 Atunci, ieşind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac şi s-a înecat.
34 Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de ştire în cetate şi în sate.
35 Iar ei au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, aşezat la picioarele lui Isus. Şi i-a cuprins frica.
36 Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol,
37 toată mulţimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinşi de o mare frică. Atunci, urcându-se [Isus] în barcă, s-a întors.
38 Omul din care fuseseră scoşi diavolii îl ruga să-l [lase să] fie cu el. Însă [Isus] l-a trimis, spunând:
39 „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine!”. Iar el a plecat vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.
40 (Mt 9,18-26; Mc 5,21-43) Când s-a întors Isus, a fost primit de mulţime, căci toţi îl aşteptau.
41 Şi iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iaír, care era conducătorul sinagogii şi căzând la picioarele lui Isus, îl implora să vină în casa lui,
42 fiindcă avea o singură fiică în jur de doisprezece ani care era pe moarte. Pe când se ducea, mulţimile îl îmbulzeau.
43 O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care îşi cheltuise toată avuţia cu medicii şi care nu a putut să fie vindecată de nimeni,
44 apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii mantiei şi îndată hemoragia ei s-a oprit.
45 Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?”. Fiindcă toţi negau, Petru i-a zis: „Învăţătorule, mulţimile se îmbulzesc şi te îngrămădesc”.
46 Însă Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru că am simţit că o putere a ieşit din mine”.
47 Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând şi aruncându-se înaintea lui, a povestit în faţa întregului popor din ce cauză l-a atins şi cum a fost vindecată imediat.
48 Iar el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!”.
49 Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învăţător!”.
50 Când a auzit, Isus i-a răspuns: „Nu te teme, crede numai şi ea va fi mântuită!”.
51 Venind deci [Isus] la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan şi Iacób, tatălui şi mamei fetei.
52 Toţi plângeau şi îşi băteau [pieptul] pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeţi, fiindcă nu a murit, ci doarme!”.
53 Iar ei îl luau în râs, ştiind că murise.
54 Atunci [Isus], prinzând-o de mână, a strigat: „Copilă, ridică-te!”.
55 Şi sufletul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce.
56 Părinţii ei au rămas uluiţi, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Versículos relacionados com Evanghelia după sf. Luca, 8:
Capitolul 8 din Evanghelia din Luca prezintă mai multe pilde și învățături ale lui Isus, inclusiv pilda bine cunoscută a semănătorului și istoria vindecării femeii care suferea de sângerare în urmă cu douăsprezece ani. Miracolul învierii fiicei lui Jairo este de asemenea raportat. Mai jos sunt cinci versete care abordează temele prezente în acest capitol:
2 Samuel 22:29: „Căci ești lampa mea, Doamne; Domnul este cel care mă luminează întunericul”. Acest verset vorbește despre lumina pe care Domnul o dă adepților Săi, care îi pot ajuta să găsească calea cea bună prin întuneric.
Proverbe 3:5-6: "Încrederea în Domnul din toată inima ta și nu-ți agita în propria înțelegere. Îl recunoaște în toate căile tale și El îți va îndrepta căile." Acest verset vorbește despre importanța de a avea încredere în Dumnezeu și de a căuta orientarea Lui în toate domeniile vieții.
Isaia 40:31: „Dar cei care îl așteaptă pe Domnul să -și reînnoiască puterea. Zboară tare ca vulturi; aleargă și nu se epuizează, se plimbă și nu obosesc”. Acest verset vorbește despre puterea pe care Dumnezeu o poate oferi adepților Săi, permițându -le să facă față provocărilor fără a renunța.
Ioan 10:10: „Hoțul vine doar să fure, să omoare și să distrugă; am venit să am viață și pe deplin”. Acest verset vorbește despre intenția lui Isus de a aduce viață deplină și abundentă adepților săi, iar opoziția cu care se confruntă cu cei care vor să fure, să ucidă și să distrugă.
Filipeni 4:6-7: „Nu aveți nerăbdători pentru nimic; înainte, în orice, cererile dvs. cunoscute în fața lui Dumnezeu pentru rugăciune și cerere cu Ziua Recunoștinței; și pacea lui Dumnezeu, care depășește toată înțelegerea, le vor păstra inimile și voastre minți în Hristos Isus ". Acest verset vorbește despre importanța de a avea încredere în Dumnezeu în vremurile de anxietate și de a căuta pacea Lui prin rugăciune și recunoștință.
Kapitel: