1 Credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd.
2 Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie.
3 Prin credinţă, înţelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd.
4 Prin credinţă, Ábel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cáin; prin ea i s-a dat mărturie că este drept. Dumnezeu însuşi dă mărturie despre darurile lui. Datorită ei, deşi mort, el încă mai vorbeşte.
5 Prin credinţă, Enóh a fost înălţat ca să nu vadă moartea şi nu a fost găsit pentru că Dumnezeu îl înălţase. Înainte de înălţarea lui, el a primit mărturie că era plăcut înaintea lui Dumnezeu.
6 Or, fără credinţă, este imposibil să fii plăcut [lui Dumnezeu], pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi îi răsplăteşte pe cei care-l caută.
7 Prin credinţă, Nóe, înştiinţat despre cele care încă nu se vedeau, cuprins de o teamă sfântă, a construit o arcă pentru salvarea casei lui; prin credinţă, a condamnat lumea şi a devenit moştenitorul dreptăţii.
8 Prin credinţă, Abrahám a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge.
9 Prin credinţă, s-a stabilit în Țara Promisă ca un străin şi a locuit în corturi împreună cu Isáac şi Iacób, care sunt împreună-moştenitori ai acestei promisiuni,
10 căci el aştepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu.
11 Prin credinţă, şi Sára, deşi sterilă şi trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu, pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea.
12 De aceea, dintr-un singur om, şi acela aproape de moarte, s-au născut urmaşi mulţi cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării, care este fără număr.
13 Toţi aceştia au murit în credinţă, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut şi le-au salutat de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
14 Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii.
15 Însă dacă şi-ar fi amintit de aceea din care ieşiseră, ar fi avut timp să se întoarcă;
16 dar, de fapt, ei aspiră după una mai bună, adică cea cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se ruşinează să fie numit Dumnezeul lor, pentru că le-a pregătit o cetate.
17 Prin credinţă, Abrahám l-a adus ca jertfă pe Isáac atunci când a fost pus la încercare; şi era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile,
18 căruia i se spusese: „În Isáac va fi numită descendenţa ta”.
19 El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morţii, de aceea l-a redobândit ca semn.
20 Prin credinţă, Isáac i-a binecuvântat pe Iacób şi pe Esáu pentru cele ce aveau să vină.
21 Prin credinţă, Iacób, când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosíf, s-a prosternat sprijinindu-se pe vârful toiagului său.
22 Prin credinţă, Iosíf, la sfârşitul [vieţii], a amintit exodul fiilor lui Israél şi a dat porunci cu privire la osemintele sale.
23 Prin credinţă, Moise, abia născut, a fost ascuns de părinţii lui timp de trei luni, pentru că au văzut cât de frumos era copilul şi nu s-au temut de decretul regelui.
24 Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraón,
25 alegând mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă plăcerea de o clipă a păcatului,
26 considerând ca o bogăţie mai mare dispreţul pentru Cristos decât bogăţiile Egiptului, pentru că avea privirea aţintită spre răsplată.
27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui: el a rămas neclintit, pentru că îl vedea pe Cel Nevăzut.
28 Prin credinţă, a celebrat Paştele şi stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul primilor născuţi să nu se atingă de ei.
29 Prin credinţă, au trecut Marea Roşie ca pe pământ uscat; egiptenii, când au încercat, au fost înghiţiţi.
30 Prin credinţă, au căzut zidurile Ierihonului când au fost înconjurate timp de şapte zile.
31 Prin credinţă, Raháb, desfrânata, nu a pierit împreună cu cei necredincioşi, deoarece a primit spionii cu pace.
32 Şi ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeón, Bárac, Samsón, Iéfte, Davíd şi Samuél şi despre profeţi,
33 care, prin credinţă, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au fugit de ascuţişul sabiei, şi-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă taberele străinilor.
35 Unele femei şi-au redobândit morţii prin înviere. Alţii însă au fost torturaţi şi n-au acceptat eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună.
36 Alţii, apoi, au primit batjocură şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare;
37 au fost bătuţi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au rătăcit în piei de oaie şi de capră, în lipsuri, asupriţi, maltrataţi.
38 Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri şi munţi, prin peşteri şi râpe ale pământului.
39 Dar toţi aceştia, primind [o bună] mărturie pentru credinţa lor, n-au primit promisiunea,
40 căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârşire fără noi.
Versículos relacionados com Scrisoarea către Evrei, 11:
Evrei 11 este cunoscut ca capitolul credinței în Biblie, care prezintă o listă de eroi a credinței Vechiului Testament și modul în care au avut încredere în Dumnezeu în mijlocul adversităților. Acești bărbați și femei au fost considerați drepți pentru credința lor și, chiar și fără a vedea promisiunile lui Dumnezeu în viața lor, au rămas ferm în încrederea lor în Domnul. Urmează cinci versete legate de subiectele abordate în Evrei 11:
Geneza 6:9: "Acestea sunt generațiile lui Noe. Noe a fost un om drept și neprihănit printre contemporanii săi; Noe a mers cu Dumnezeu." Acest verset îl prezintă pe Noah ca un om drept și drept, care a mers cu Dumnezeu, ceea ce l -a determinat să se supună ordinelor Domnului de a construi o chivot și de a se salva de la potop. Credința lui Noe în Dumnezeu l -a ajutat să depășească dificultățile și să aibă încredere în promisiuni divine.
Geneza 15:6: „Abram a crezut în Domnul, iar asta i -a fost creditat drept dreptate”. Acest verset este adesea citat în Evrei 11 pentru a arăta cum Avraam a fost justificat de credința în Dumnezeu. Chiar și la bătrânețe, când promisiunea de a avea un copil părea imposibilă, Avraam credea în promisiunile lui Dumnezeu și era considerată corectă prin credința sa.
Geneza 22:17: „Vă voi binecuvânta și vă voi înmulți urmașii ca stelele cerului și ca nisipul de pe plaja mării. Și coborârea voastră va cuceri orașele dușmanilor voștri”. Acest verset evidențiază promisiunea lui Dumnezeu pentru Avraam că urmașii săi vor fi numeroși și îi vor cuceri pe dușmanii săi. Credința lui Avraam în această promisiune l -a susținut pe fondul dificultăților și provocărilor cu care s -a confruntat.
Exodul 2:10: "Când băiatul a crescut, l -a dus la fiica lui Faraon, iar el a devenit fiul ei. Ea l -a sunat pe Moise și a spus:„ Pentru că l -am scos din ape. " Acest verset se referă la povestea lui Moise, care a fost salvată de la moarte când mama sa l -a plasat într -un coș și l -a așezat pe râul Nilului. Credința mamei sale în Dumnezeu a determinat -o să creadă că va fi protejat și mântuit, iar credința a fost răsplătită atunci când a fost găsit și adoptat de fiica lui Faraon.
Iosua 6:20: „Atunci oamenii au dat un țipăt grozav, iar zidurile orașului s -au prăbușit; oamenii au atacat orașul din toate părțile și, astfel, l -au luat”. Acest verset se referă la istoria căderii Ierihonului, care a fost cucerită de israeliți după ce au urmat instrucțiunile lui Dumnezeu și au circulat orașul timp de șapte zile. Credința oamenilor lui Israel în Dumnezeu i -a ajutat să depășească zidurile orașului și să -l cucerească, arătând că încrederea în Dumnezeu este capabilă să mute munți.
Kapitel: