Gefunden 129 Ergebnisse für: Moștenire
Tot Israélul a văzut că regele nu-i ascultă. Poporul a replicat regelui: „Ce parte avem noi cu Davíd? Nu avem moştenire cu fiul lui Iése! La corturile tale, Israél! Acum, vezi-ţi de casa ta, Davíd!”. Şi Israél a plecat la corturile sale. (Cartea întâi a Regilor 12, 16)
Şi a zis: „Ţie îţi dau ţara Canaánului, partea ta de moştenire”. (Cartea întâi a Cronicilor 16, 18)
Acum, în ochii întregului Israél, adunarea Domnului, şi înaintea Dumnezeului nostru, aveţi grijă să căutaţi toate poruncile Domnului Dumnezeului vostru, ca să stăpâniţi ţara [aceasta] bună şi s-o lăsaţi de moştenire fiilor voştri după voi pentru totdeauna! (Cartea întâi a Cronicilor 28, 8)
ascultă-i din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor tăi şi al poporului tău, Israél! Învaţă-i [să meargă] pe calea cea bună, ca să meargă pe ea, şi dă ploaie peste ţara ta pe care ai dat-o poporului tău ca moştenire! (Cartea a doua a Cronicilor 6, 27)
Poporul, tot Israélul – pentru că regele nu i-a ascultat – i-a răspuns regelui: „Ce parte avem noi cu Davíd? Nu avem moştenire cu fiul lui Iése! Fiecare la corturile sale, Israél! Acum, vezi-ţi de casa ta, Davíd!”. Şi tot Israélul a plecat la corturile sale. (Cartea a doua a Cronicilor 10, 16)
Voi să nu le daţi pe fiicele voastre fiilor lor şi să nu le luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri! Să nu căutaţi pacea şi binele lor în veci! [Astfel] vă veţi întări şi veţi mânca bunurile pământului şi veţi lăsa moştenire fiilor voştri pentru totdeauna». (Cartea lui Ésdra 9, 12)
A fost trimis Rafaél ca să-i vindece pe cei doi. Pe Tobít să-l scape de albeaţa de pe ochi ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu, iar pe Sára, [fiica] lui Raguél, să i-o dea de soţie lui Tobía, fiul lui Tobít, şi să-l îndepărteze de la ea pe Asmodéu, demonul cel rău. Căci îi era menit lui Tobía să o aibă ca moştenire dintre toţi cei care voiau să o ia. În aceeaşi clipă, Tobít s-a întors din curte spre casa lui, iar Sára, [fiica] lui Raguél, a coborât din camera de sus. (Cartea lui Tobía 3, 17)
Nu are alt fiu sau altă fiică în afară de Sára singură. Tu eşti cel mai apropiat dintre toţi bărbaţii ca să o obţii. Şi pentru tatăl ei tu ai dreptul să o ai ca moştenire. Fata este inteligentă şi curajoasă, foarte frumoasă, iar tatăl ei este [un om] bun”. (Cartea lui Tobía 6, 12)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Sunt iuţi pe suprafaţa apei, blestemată este partea lor de moştenire pe pământ, ei nu se întorc pe drumul viilor. (Cartea lui Iob 24, 18)
Nu se găseau femei frumoase ca fiicele lui Iob în toată ţara. Şi tatăl lor le-a dat moştenire în mijlocul fraţilor lor. (Cartea lui Iob 42, 15)
Cere-mi şi-ţi voi da popoarele ca moştenire şi marginile pământului, în stăpânire! (Cartea Psalmilor 2, 8)