Gefunden 295 Ergebnisse für: onoare tată și mamă
Iosafát a avut multe bogăţii şi onoare şi s-a înrudit cu Aháb. (Cartea a doua a Cronicilor 18, 1)
El a umblat pe căile casei lui Aháb, căci mama lui îl sfătuia să facă rău. (Cartea a doua a Cronicilor 22, 3)
Atalía, mama lui Ahazía, văzând că fiul ei a murit, s-a ridicat şi a nimicit întreaga descendenţă regală a casei lui Iúda. (Cartea a doua a Cronicilor 22, 10)
Ezechía a avut foarte multe bogăţii şi onoare. Şi-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru balsamuri, pentru scuturi şi pentru toate obiectele de dorit; (Cartea a doua a Cronicilor 32, 27)
[A treia zeciuială] o dădeam orfanilor, văduvelor şi prozeliţilor care locuiau cu fiii lui Israél: le-o aduceam şi le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise şi după poruncile pe care le dăduse Debóra, mama tatălui meu, Ananiél, pentru că tata m-a lăsat orfan şi a murit. (Cartea lui Tobía 1, 8)
Tobía s-a dus să caute pe cineva sărac dintre fraţii noştri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!”. Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piaţă după ce tocmai l-au strangulat!”. (Cartea lui Tobía 2, 3)
L-a chemat pe Tobía, fiul său, iar el a mers la dânsul. Şi i-a spus: „Înmormântează-mă cum se cuvine! Cinsteşte-o pe mama ta şi nu o părăsi pe mama ta în toate zilele ei; fă ceea ce este plăcut înaintea ei şi nu-i întrista sufletul prin nimic! (Cartea lui Tobía 4, 3)
Acum, copile, iubeşte-i pe fraţii tăi şi nu te mândri în inima ta faţă de fraţii tăi, de fiii şi de fiicele poporului tău încât să nu-ţi iei soţie de la ei. Pentru că în mândrie este pieire şi tulburare multă. În lene este lipsă şi nevoie mare; lenea este mama foamei. (Cartea lui Tobía 4, 13)
Tobía, răspunzând, i-a zis lui Tobít, tatăl său: „Tată, toate câte mi le-ai poruncit le voi face. (Cartea lui Tobía 5, 1)
Tobía s-a dus şi l-a chemat: „Tinere, tata te cheamă!”. A venit la el şi l-a salutat el mai întâi pe Tobít: „Să ai parte de multe bucurii!”. Tobít i-a răspuns, zicându-i: „De ce aş avea să mă bucur? Căci sunt cu ochi neputincioşi şi nu văd lumina cerului, ci zac în întuneric asemenea morţilor care nu văd lumina. Deşi trăiesc, sunt printre morţi; aud glasul oamenilor, dar nu-i văd”. [Rafaél] i-a zis: „Ai încredere că vei fi în curând vindecat de Dumnezeu; ai încredere!”. Tobít i-a răspuns: „Tobía, fiul meu, vrea să meargă în Média. Vei putea merge împreună cu el ca să-l conduci? Îţi voi da plată, frate”. El i-a zis: „Pot să merg cu el, ştiu toate drumurile. Am călătorit de multe ori în Média şi am străbătut toate câmpiile şi munţii ei şi-i cunosc toate drumurile”. (Cartea lui Tobía 5, 10)
[Rafaél] i-a zis: „Voi merge cu el, nu te teme: vom merge sănătoşi şi sănătoşi ne vom întoarce la tine, pentru că drumul este sigur!”. [Tobít] i-a zis: „Fii binecuvântat, frate!”. Apoi l-a chemat pe fiul său şi i-a zis: „Copile, pregăteşte cele [necesare] pentru drum şi du-te cu fratele tău! Iar Dumnezeul din cer să aibă grijă de voi acolo şi să vă aducă înapoi la mine sănătoşi! Îngerul lui să vă însoţească cu grijă, copile!”. Şi au ieşit ca să plece la drum, i-au îmbrăţişat pe tatăl şi pe mama lui, iar Tobít i-a zis: „Mergi sănătos!”. (Cartea lui Tobía 5, 17)
Mama lui a plâns şi i-a zis lui Tobít: „De ce l-ai trimis pe copilul meu? Nu era el toiagul mâinii noastre când intra şi ieşea dinaintea noastră? (Cartea lui Tobía 5, 18)