Gefunden 47 Ergebnisse für: ruină

• A fost de la Dumnezeu ruina lui Ahazía ca el să vină la Iorám. Când a ajuns, a ieşit cu Iorám să meargă la Iehú, fiul lui Nimşí, pe care-l unsese Domnul ca să distrugă casa lui Aháb. (Cartea a doua a Cronicilor 22, 7)

• Totuşi, nu-şi întinde cineva mâna când e în ruină şi nu strigă după ajutor când e distrus? (Cartea lui Iob 30, 24)

• dacă m-aş fi bucurat de ruina celui care mă urăşte şi aş fi exultat că l-a aflat răul (Cartea lui Iob 31, 29)

• Să vină pe neaşteptate ruina peste ei şi laţul pe care l-au întins, pe ei să-i prindă, ei înşişi să cadă în ruină! (Cartea Psalmilor 35, 8)

• ruină este în mijlocul ei şi n-au lipsit din pieţele ei insulta şi înşelăciunea. (Cartea Psalmilor 55, 12)

• Ai dărâmat toate zidurile lui, ai prefăcut în ruină fortăreţele sale. (Cartea Psalmilor 89, 41)

• Să nu se stabilească în ţară vreun om cu limbă rea; răul să-l urmărească pe omul violent până la ruina sa! (Cartea Psalmilor 140, 12)

• Apoi şi-au zis unul către altul: „Să ridicăm poporul nostru din ruină şi să luptăm pentru poporul nostru şi pentru cele sfinte!”. (Cartea întâi a Macabéilor 3, 43)

• Fiul nesimţit este ruina tatălui său şi o soţie certăreaţă este ca o streaşină care picură neîncetat. (Cartea Proverbelor 19, 13)

• Limba mincinoasă îi urăşte pe cei pe care-i zdrobeşte şi gura linguşitoare produce ruină. (Cartea Proverbelor 26, 28)

• Căci începutul trufiei este păcatul şi cel care este stăpânit de ea revarsă [ceea ce este] abominábil. De aceea, Domnul l-a lăsat în pericole şi-l va ruina până la sfârşit. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 10, 13)

• moarte, sânge, dezbinare şi sabie, pericole, foamete, ruină şi bici. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 9)