Gefunden 321 Ergebnisse für: tatălui
[A treia zeciuială] o dădeam orfanilor, văduvelor şi prozeliţilor care locuiau cu fiii lui Israél: le-o aduceam şi le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise şi după poruncile pe care le dăduse Debóra, mama tatălui meu, Ananiél, pentru că tata m-a lăsat orfan şi a murit. (Cartea lui Tobía 1, 8)
În aceeaşi zi, i s-a întâmplat Sárei, fiica lui Raguél din Ecbatána Médiei, să audă reproşuri de la una dintre slujitoarele tatălui său. (Cartea lui Tobía 3, 7)
În aceeaşi zi, a fost mâhnită în suflet şi a plâns. Mergând în camera de sus a tatălui, a vrut să se spânzure. Dar, înainte, s-a gândit şi a zis: „Să nu i se aducă reproşuri tatălui meu şi să i se spună: «Ai avut o singură fiică iubită şi aceasta s-a spânzurat din cauza relelor!». Voi duce bătrâneţea tatălui meu cu durere în locuința morţilor! Este mai bine pentru mine să nu mă spânzur şi să mă rog Domnului să mor şi să nu mai aud reproşuri în viaţa mea!”. (Cartea lui Tobía 3, 10)
Nu mi-am pătat numele şi nici numele tatălui meu în ţara captivităţii mele. Sunt singură la tatăl meu şi nu are un alt copil care să-l moştenească. Nu are niciun frate apropiat şi nici rudă, ca să mă păstrez de soţie pentru el. Mi-au pierit deja şapte [soţi]: pentru ce să mai trăiesc? Dar dacă ţie nu-ţi place să mă dai morţii, Doamne, ascultă acum reproşul [adus] mie!”. (Cartea lui Tobía 3, 15)
Fereşte-te, copile, de orice desfrânare şi, înainte de toate, ia-ţi soţie din descendenţa părinţilor tăi: nu-ţi lua femeie străină, care nu e din tribul tatălui tău, căci suntem fiii profeţilor Nóe, Abrahám, Isáac şi Iacób. Aminteşte-ţi, copile, că părinţii noştri din vechime şi-au luat soţii dintre rudele lor şi au fost binecuvântaţi în fiii lor; descendenţa lor va moşteni pământul! (Cartea lui Tobía 4, 12)
[Tobía] i-a răspuns: „Rămâi cu mine, tinere, până când merg să-i dau de ştire tatălui! Am nevoie să vii cu mine şi-ţi voi da plată”. (Cartea lui Tobía 5, 7)
Acum, mi-e teamă pentru că nu-i face rău ei, ci, dacă cineva se apropie de ea, îl omoară. Eu sunt singur la tatăl meu: nu vreau să mor şi să cobor viaţa tatălui meu şi a mamei mele cu suferinţă din cauza mea în mormântul lor, căci nu au un alt fiu care să-i îngroape”. (Cartea lui Tobía 6, 15)
[Rafaél] i-a zis: „Nu-ţi aduci aminte de poruncile tatălui tău, care ţi-a poruncit să-ţi iei soţie din casa tatălui tău? Acum, ascultă-mă, frate, şi nu te preocupa de demonul acesta! Ia-o, căci eu ştiu că în noaptea aceasta îţi va fi dată ca soţie! (Cartea lui Tobía 6, 16)
Când Tobía a auzit cuvintele lui Rafaél şi că ea este sora lui, din descendenţa casei tatălui său, a îndrăgit-o foarte mult şi inima lui s-a alipit de ea. (Cartea lui Tobía 6, 19)
S-au sculat devreme şi au mers împreună la nuntă. Au mers la Raguél şi l-au găsit pe Tobía întins la masă. El a sărit şi l-a îmbrăţişat, iar [Gabaél] a plâns şi l-a binecuvântat, zicându-i: „Cinstite şi bunule, tu, fiul unui om cinstit şi bun, drept şi milostiv! Să vă dea Domnul binecuvântarea din ceruri, ţie şi soţiei tale, tatălui tău şi mamei soţiei tale! Bincuvântat să fie Dumnezeu că l-am văzut pe Tobía, vărul meu, care seamnă cu el!”. (Cartea lui Tobía 9, 6)
Presimţind că el vine, i-a zis tatălui lui: „Iată, fiul tău vine împreună cu omul care a mers cu el!”. (Cartea lui Tobía 11, 6)
Tobía a intrat bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu cu glas puternic. Tobía i-a făcut cunoscut tatălui său că drumul a fost bun, că a adus argintul şi cum a luat-o pe Sára, fiica lui Raguél, de soţie: iată, vine şi este aproape de poarta [cetăţii] Niníve! (Cartea lui Tobía 11, 15)