1 Când Davíd şi oamenii lui au ajuns a treia zi la Ţiclág, Amaléc a năvălit în Négheb şi în Ţiclág. Au lovit [cetatea] Ţiclág şi i-au dat foc.
2 Le-au luat captive pe femeile care erau în ea, de la mic la mare. N-au ucis pe nimeni, dar le-au luat cu ei şi au mers pe drumul lor.
3 Davíd şi oamenii lui au ajuns în cetate şi, iată, era arsă, iar soţiile, fiii şi fiicele lor fuseseră luaţi captivi!
4 Davíd şi poporul care era cu el şi-au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai avut putere să plângă.
5 Au fost luate captive şi cele două soţii ale lui Davíd: Ahinóam din Izreél şi Abigáil, soţia lui Nabál, din Carmél.
6 Davíd a fost foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să-l bată cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi la suflet, fiecare din cauza fiilor şi fiicelor sale. Dar Davíd s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui.
7 Davíd i-a zis lui Abiatár, preotul, fiul lui Ahimélec: „Adu-mi efodul!”. Iar Abiatár i-a adus efodul la Davíd.
8 Davíd l-a consultat pe Domnul: „Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?”. [Domnul] i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi îi vei elibera [pe toţi]”.
9 Davíd şi cei şase sute de oameni care erau cu el au plecat şi au ajuns la pârâul Besór, unde s-au oprit cei care rămâneau în urmă.
10 Davíd i-a urmărit, el şi patru sute de oameni, dar două sute de oameni au rămas pentru că erau prea obosiţi ca să treacă pârâul Besór.
11 Au dat peste un egiptéan în câmpie şi l-au adus la Davíd. I-au dat să mănânce pâine şi să bea apă.
12 I-au dat o bucată de turtă de smochine şi două de stafide. A mâncat şi i-a revenit suflarea, căci nu mâncase pâine şi nu băuse apă de trei zile şi de trei nopţi.
13 Davíd i-a zis: „Al cui eşti şi de unde eşti?”. El i-a răspuns: „Sunt un tânăr egiptéan, slujitor al unui om din Amaléc. Stăpânul meu m-a abandonat pentru că eram bolnav acum trei zile.
14 Am năvălit în partea de sud a chereteilor, a celor din Iúda şi la sud de Cáleb, şi am dat foc [cetăţii] Ţiclág”.
15 Davíd i-a zis: „Condu-mă la ceata aceasta!”. Iar el i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mâna stăpânului meu! Iar eu te voi conduce la ceata aceasta”.
16 Şi i-a condus. Iată, erau împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului: mâncau, beau şi sărbătoreau pentru toată prada mare pe care o luaseră din ţara filisténilor şi din ţara lui Iúda.
17 Davíd i-a lovit din zori până a doua zi seara şi n-a scăpat niciunul dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile şi au fugit.
18 Davíd a salvat tot ce luase Amaléc. Davíd le-a eliberat şi pe cele două soţii ale lui.
19 Nu le-a lipsit nimeni de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, şi nimic din pradă şi din tot ceea ce le-a luat: Davíd a recuperat totul.
20 Davíd a luat toată turma şi cireada. Le-au adus în faţa celorlalte animale şi au zis: „Aceasta este prada lui Davíd”.
21 Davíd a venit la cei două sute de oameni care erau prea obosiţi ca să meargă după Davíd şi care rămăseseră la pârâul Besór. Au ieşit în întâmpinarea lui Davíd şi în întâmpinarea poporului care era cu el. Davíd s-a apropiat de popor şi i-a întrebat de sănătate.
22 Unii oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu Davíd au zis: „Fiindcă n-au mers cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am luat-o înapoi, ci doar fiecare să-şi ia soţia şi copiii şi să plece!”.
23 Dar Davíd a zis: „Nu faceţi aşa, fraţii mei, cu ce ne-a dat Domnul; căci el ne-a ocrotit şi a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră.
24 Cine vă ascultă în privinţa aceasta? Partea celui care a mers la luptă trebuie să fie aceeaşi cu cel care a rămas la bagaje: împreună să o împartă!”.
25 Din ziua aceea înainte a stabilit o hotărâre şi o regulă pentru Israél până în ziua de azi.
26 Davíd s-a întors la Ţiclág. A trimis din pradă bătrânilor lui Iúda, prietenilor săi, spunându-le: „Iată un dar din prada luată de la duşmanii Domnului:
27 celor din Bétel, celor din Ramót-Négheb, celor din Iatír,
28 celor din Aroér, celor din Sifmót, celor din Eştemóa,
29 celor din Racál, celor din cetăţile lui Ierahmeél, celor din cetăţile chenéilor,
30 celor din Hormá, celor din Bor-Aşán, celor din Atác,
31 celor din Hebrón şi tuturor locurilor unde merseseră Davíd şi oamenii lui”.
Versículos relacionados com Cartea întâi a lui Samuél, 30:
1 Samuel 30 povestește episodul în care David și bărbații săi se întorc la Ziclague și descoperă că orașul a fost jefuit și femeile și copiii lor au fost luate ca captive de Amalequitas. David își conduce oamenii în căutarea amalequiților și, cu ajutorul lui Dumnezeu, îi învinge și își salvează familiile. Versurile selectate mai jos tratează subiecte precum pierderea și recuperarea bunurilor și familiei, importanța încrederii în Dumnezeu în vremuri dificile și generozitate și responsabilitate socială.
Geneza 14:16: „Și a readus toate mărfurile și, de asemenea, și -a readus fratele și bunurile sale, și femeile și oamenii”. Acest verset raportează salvarea lui Lot și bunurile sale după ce a fost capturat de regii care au avertizat în regiune. La fel cum David și -a salvat familia și bunurile, Abram a salvat și Lot și mărfurile sale. Amândoi au avut încredere în Dumnezeu și au avut succes în misiunea lor.
Psalmul 34:18: „În apropiere de Domnul celor care au o inimă frântă și îi salvează pe cei ai spiritului oprimat”. Acest verset vorbește despre apropierea lui Dumnezeu de cei care trec prin momente dificile. Când David și oamenii săi au ajuns în Ziclague și au descoperit că familiile lor au fost capturate, au fost devastate și inimile lor s -au rupt. Acest verset evidențiază importanța încrederii în Dumnezeu în perioadele de adversitate.
Proverbe 3:27: „Nu refuzați o favoare celor care au nevoie de ea, fiind în mâinile voastre capacitatea de a o îndeplini”. Acest verset vorbește despre importanța de a fi generos și de a -i ajuta pe cei care au nevoie. Când David și oamenii săi și -au salvat familiile, au găsit și un egiptean abandonat de amalequiți. L -au hrănit și au avut grijă de el înainte de a -l interoga și de a găsi locația Amalequitas. Acest verset evidențiază importanța generozității și a responsabilității sociale.
2 Corinteni 1:3-4: „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl milostenilor și al lui Dumnezeu de toată mângâierea, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru a putea să-i mângâiem și pe cei care se află în Orice supărare, cu consolarea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. " Acest extras vorbește despre consolarea pe care Dumnezeu ne oferă în perioadele de necaz și despre modul în care îl putem folosi pentru a -i mângâia pe cei care întâmpină dificultăți. Când David și oamenii săi au găsit egipteanul abandonat de amalequiți, l -au hrănit și au avut grijă de el înainte de a -l interoga și de a descoperi locația Amalequitas. Acest verset evidențiază importanța de a fi mângâiat de Dumnezeu, astfel încât să îi putem mângâia pe ceilalți.
Matei 6:19-21: „Nu acumulați la voi comori pe pământ, unde urmează și rugina alergând și unde hoții fură și fură; dar adunați-vă comorilor pe cer, unde nici urmele, nici rugina s-a corupt și Unde hoții nu sapă sau nu fură; pentru unde este comoara ta, va fi și inima ta. " Aceste versete abordează importanța evaluării și investițiilor în lucruri eterne, mai degrabă decât a comorilor pământești, care sunt perisabile și pot fi pierdute. Textul ne amintește că locul în care ne depunem bogățiile dezvăluie adevărata poziție a inimii noastre.
Chapters: