1 După ce s-au terminat acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine şi au zis: „Poporul lui Israél, preoţii şi levíţii nu s-au despărţit de popoarele ţărilor [comportându-se] după lucrurile abominábile ale canaaneénilor, ale hetéilor, ale ferezéilor, ale iebuséilor, ale celor din Amón, ale celor din Moáb, ale egipténilor şi ale amoréilor.
2 Căci au luat [soţii] dintre fiicele lor pentru ei şi pentru fiii lor şi au amestecat descendenţa sfântă cu popoarele ţărilor; căpeteniile şi guvernatorii au fost cei dintâi în această infidelitate”.
3 Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi barba şi am stat jos copleşit.
4 Atunci s-au adunat la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israél din cauza infidelităţii celor deportaţi; eu am stat jos copleşit până la ofranda de seară.
5 În momentul ofrandei de seară, m-am sculat din umilirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu.
6 Şi am zis: „Dumnezeul meu, mi-e ruşine şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa către tine. Căci păcatele noastre s-au înmulţit până peste cap şi vinovăţiile s-au mărit până la ceruri.
7 Din zilele părinţilor noştri, noi suntem în mare vinovăţie; pentru păcatele noastre am fost daţi noi, regii noştri şi preoţii noştri în mâna regilor ţărilor, sabiei, captivităţii, prăzii şi ruşinii feţei, cum este astăzi.
8 Acum, pentru puţin timp a fost [peste noi] îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest şi să ne dea un ţăruş în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină alinare în sclavia noastră.
9 Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Pérsiei, dându-ne alinare ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărămăturile ei, şi ne-a dat un zid în Iúda şi în Ierusalím.
10 Acum ce mai putem spune, Dumnezeul nostru? Noi am părăsit poruncile tale
11 pe care le-ai dat prin slujitorii tăi, profeţii, zicând: «Ţara pe care mergeţi să o luaţi în stăpânire este o ţară întinată din cauza întinărilor popoarelor şi a lucrurilor lor abominábile cu care au umplut-o de la un capăt la altul prin impurităţile lor.
12 Voi să nu le daţi pe fiicele voastre fiilor lor şi să nu le luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri! Să nu căutaţi pacea şi binele lor în veci! [Astfel] vă veţi întări şi veţi mânca bunurile pământului şi veţi lăsa moştenire fiilor voştri pentru totdeauna».
13 După tot ce a venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele şi a vinovăţiilor noastre mari, tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin decât [meritau] păcatele noastre şi ne-ai dat un rest ca acesta,
14 să ne întoarcem din nou să încălcăm poruncile tale şi să ne înrudim cu acele popoare abominábile? Oare nu ar fi mânia asupra noastră până la nimicire, încât să nu fie nici rest şi nici vreunul care să scape?
15 Doamne Dumnezeul lui Israél, tu eşti drept, căci noi suntem un rest care am rămas astăzi! Iată-ne înaintea ta cu vinovăţiile noastre, căci pentru aceasta nu este nimeni care să poată sta înaintea ta!”.
Versículos relacionados com Cartea lui Ésdra, 9:
Ezra 9 este un capitol care descrie tristețea și pocăința lui Ezra și a poporului Israel, deoarece s -au amestecat cu alte popoare și și -au adoptat obiceiurile, neascultătoare pe Dumnezeu. Ezra conduce o perioadă de pocăință, mărturisire și reînnoire a legământului cu Dumnezeu. Urmează cinci versete legate de temele acestui capitol:
Deuteronom 7:3-4: „Nu veți apărea cu ei; nu veți da fiicei voastre fiului său și nici nu o duceți pe fiul vostru fiului vostru. Căci El va devia fiul vostru de la mine, pentru ca ei să slujească altor zei; și Mânia Domnului se va aprinde împotriva ta și te va distruge repede. " Ezra recunoaște că copiii lui Israel au ascultat această lege și s -au amestecat cu popoarele din jurul lor.
Nehemia 9:1-2: „Pe douăzeci și patru din aceeași lună, copiii lui Israel sunt adunați în post, și cu pungi și au adus pământ pe ei înșiși. Și sămânța lui Israel separat de toți străinii și a pus-o Dacă stau și au mărturisit păcatele și nelegiuirile părinților lor. " Ezra și poporul lui Israel postesc și își mărturisesc păcatele și păcatele strămoșilor lor.
Psalmul 106:6: „Am păcătuit ca părinții noștri, am comis nelegiuirea, am mers prost”. Ezra se identifică cu păcatul strămoșilor săi și își asumă responsabilitatea pentru păcatul poporului.
Ieremia 31:19: „Căci după ce m -am abătut, am regretat; și după ce m -am întâlnit, mi -am lovit coapsa; sunt jenat și confuz, pentru că iau ignominia tinereții mele”. Ezra și poporul lui Israel se pocăiesc de păcatele lor și îl caută pe Dumnezeu.
Psalmul 41:4: „Am spus, Doamne, ai milă de mine; mi -a făcut sufletul, pentru că am păcătuit împotriva ta”. Ezra îi cere lui Dumnezeu milă și vindecare păcatului poporului.
Chapters: