1. Iob a luat cuvântul şi a zis:

2. „Până când îmi veţi chinui sufletul şi mă veţi zdrobi prin cuvinte?

3. Aceasta este a zecea oară că mă umiliţi: nu vă este ruşine să mă zăpăciţi?

4. Dacă într-adevăr am rătăcit, rătăcirea mea va locui cu mine.

5. Dacă într-adevăr vreţi să vă ridicaţi peste mine, reproşându-mi ocara,

6. atunci să ştiţi că Dumnezeu m-a înclinat, m-a înconjurat cu plasa lui.

7. Iată, strig din cauza violenţei, şi nu este cine să răspundă! Strig după ajutor, şi nu este cine [să facă] judecată.

8. A îngrădit calea mea şi nu pot trece şi pe cărările mele a pus întuneric.

9. M-a dezbrăcat de onoarea mea şi a îndepărtat cununa capului meu.

10. M-a dărâmat din toate părţile şi mă duc, a smuls speranţa mea ca pe un copac.

11. Şi-a aprins mânia împotriva mea, m-a considerat ca pe un potrivnic al său.

12. Trupele lui vin împreună, şi-au făcut drumuri împotriva mea; el şi-a fixat tabăra în jurul cortului meu.

13. I-a îndepărtat pe fraţii mei de la mine şi cunoscuţii mei s-au înstrăinat de mine.

14. Au încetat [să mai fie] apropiaţii mei şi m-au uitat cei care mă cunoşteau.

15. Locuitorii casei mele şi slujitoarele mele mă consideră ca străin, am devenit un venetic în ochii lor.

16. Îl chem pe slujitorul meu, şi nu-mi răspunde, cu gura mea îl rog.

17. Suflarea mea este străină pentru soţia mea, sunt de milă pentru fiii sânului meu.

18. Până şi copiii mă resping: dacă mă ridic, vorbesc împotriva mea.

19. Mă dispreţuiesc toţi prietenii mei apropiaţi şi cei pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

20. De pielea mea şi de carnea mea atârnă oasele mele şi am scăpat cu pielea de pe dinţii mei.

21. Aveţi milă, aveţi milă de mine, voi, prieteni ai mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.

22. De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu şi nu vă săturaţi de carnea mea? Răscumpărătorul cel viu

23. Ce n-aş da să fie scrise cuvintele mele, ce n-aş da să fie înscrise într-o carte!

24. Cu un condei de fier sau de plumb să fie săpate pentru totdeauna în stâncă!

25. Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână.

26. După ce îmi vor roade această piele a mea, fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.

27. Eu îl voi vedea şi ochii mei vor privi, şi nu altcineva. Rărunchii mei se sfârşesc în mine.

28. Veţi spune: «Cum îl vom urmări?». Rădăcina acestui lucru se găseşte în mine.

29. Înstrăinaţi-vă de sabie, căci acestea sunt nelegiuiri [sortite] sabiei, ca să recunoaşteţi că există o judecată”.





“Se quisermos colher é necessário não só semear, mas espalhar as sementes num bom campo. Quando as sementes se tornarem plantas, devemos cuidá-las para que as novas plantas não sejam sufocadas pelas ervas daninhas.” São Padre Pio de Pietrelcina