1. (Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; In 18,28-38) Şi ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilát

2. şi au început să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând neamul nostru şi interzicându-ne să plătim tribut Cezárului şi spunând că el este Cristos, regele”.

3. Atunci Pilát l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?”. [Isus], răspunzând, i-a zis: „Tu o zici!”.

4. Iar Pilát le-a spus arhiereilor şi mulţimii: „Nu găsesc nicio vină în omul acesta”.

5. Dar ei insistau, spunând: „Răzvrăteşte poporul învăţând prin toată Iudéea, începând din Galiléea şi până aici”.

6. Când a auzit Pilát, a întrebat dacă omul este galileean,

7. iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Iród, l-a trimis la Iród, care se afla şi el în zilele acelea în Ierusalím.

8. Văzându-l pe Isus, Iród s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el şi spera să vadă vreun semn făcut de el.

9. Aşadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu-i răspundea.

10. Arhiereii şi cărturarii erau acolo şi-l acuzau cu înverşunare.

11. Iród, împreună cu soldaţii săi, după ce l-au tratat cu dispreţ, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi l-au trimis la Pilát.

12. În ziua aceea, Iród şi Pilát au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie unul cu celălalt.

13. (Mt 27,15-26; Mc 15,6-15; In 18,39–19,16) Atunci Pilát i-a convocat pe arhierei, pe conducători şi poporul

14. şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului şi, iată, judecându-l în faţa voastră, nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzaţi!

15. De altfel, nici Iród, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte!

16. Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”.

17. a Cele mai multe şi mai importante manuscrise nu conţin acest verset. Puţine manuscrise de origine siriană introduc aici: „De Sărbătoarea Paştelui era necesar ca el să le elibereze pe cineva”, dar plasează acest verset după v.

18. Atunci au început să strige împreună: „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Barába!”.

18. Atunci au început să strige împreună: „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Barába!”.

19. . Probabil este o armonizare cu Mt 26 ,15 şi Mc 15 ,6.

19. Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei revolte făcute în cetate şi din cauza unei crime.

20. Pilát, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou,

21. dar ei strigau: „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”.

22. Pentru a treia oară le-a spus: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera”.

23. Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Şi strigătele lor predominau.

24. Atunci Pilát a decis să li se îndeplinească cererea.

25. El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă şi crimă şi pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.

26. (Mt 27 ,32; Mc 15 ,21-22; In 19 ,17) Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Símon din Ciréne, care venea de la câmp, şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus.

27. Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau.

28. Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalímului, nu mă plângeţi pe mine, ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!

29. Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut şi pieptul care n-a alăptat!».

30. Atunci vor începe «să spună munţilor: Cădeţi peste noi! şi colinelor: Acoperiţi-ne!».

31. Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”.

32. Împreună cu el mai erau duşi doi răufăcători ca să fie ucişi.

33. (Mt 27,33-44; Mc 15,24-32; In 19,18-27) Când au ajuns la locul numit „Craniul”, acolo i-au răstignit pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi unul la stânga.

34. Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”. Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorţii.

35. Poporul stătea şi privea, iar conducătorii îşi băteau joc de el, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!”.

36. Şi soldaţii îl luau în râs când se apropiau de el şi-i aduceau oţet,

37. spunând: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!”.

38. Deasupra lui era şi o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor”.

39. Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta, spunând: „Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine şi pe noi!”.

40. Dar celălalt, luând cuvântul şi mustrându-l, i-a spus: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaşi condamnare?

41. Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău”.

42. Şi spunea: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!”.

43. Iar el i-a spus: „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!”.

44. (Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; In 19,28-30) Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua.

45. Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâşiat la mijloc.

46. Isus a strigat cu glas puternic şi a spus: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”. Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.

47. Centurionul, văzând ceea ce s-a întâmplat, l-a glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept”.

48. Şi toate mulţimile adunate la această privelişte, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-şi pieptul.

49. Toţi cunoscuţii săi şi femeile care l-au urmat din Galiléea stăteau mai deoparte şi priveau acestea.

50. (Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; In 19,38-42) Şi iată că un bărbat, al cărui nume era Iosíf, care făcea parte din consiliu, om bun şi drept –

51. acesta nu fusese de acord cu planul şi cu fapta lor; el era din cetatea Arimatéea a iudeilor şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu –

52. acesta, venind la Pilát, a cerut trupul lui Isus.

53. Luându-l jos [de pe cruce], l-a înfăşurat într-un giulgiu şi l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nimeni încă nu mai fusese aşezat.

54. Era ziua Pregătirii şi începea sâmbăta.55Atunci s-au apropiat femeile, cele care veniseră împreună cu el din Galiléea, au văzut mormântul şi cum era aşezat trupul lui.

56. Apoi s-au întors şi au pregătit arome şi miresme, iar sâmbăta s-au odihnit după Lege.





“Quando ofendemos a justiça de Deus, apelamos à Sua misericórdia. Mas se ofendemos a Sua misericórdia, a quem podemos apelar? Ofender o Pai que nos ama e insultar quem nos auxilia é um pecado pelo qual seremos severamente julgados.” São Padre Pio de Pietrelcina