Found 74 Results for: Noe

  • au intrat în arcă la Nóe două câte două, de parte bărbătească şi de parte femeiască, aşa cum îi poruncise Dumnezeu lui Nóe. (Cartea Genezei 7, 9)

  • În anul al şase sutelea al vieţii lui Nóe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, au erupt toate izvoarele abisului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor. (Cartea Genezei 7, 11)

  • În aceeaşi zi, au intrat în arcă Nóe, Sem, Ham şi Iafét, fiii lui Nóe, soţia lui Nóe şi cele trei soţii ale fiilor lui cu ei, (Cartea Genezei 7, 13)

  • Au intrat la Nóe în arcă, două câte două, din orice făptură în care era suflare de viaţă. (Cartea Genezei 7, 15)

  • Şi [Domnul] a nimicit orice fiinţă de pe faţa pământului, de la om până la animal, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. Şi a rămas numai Nóe şi cele ce erau cu el în arcă. (Cartea Genezei 7, 23)

  • Dumnezeu şi-a adus aminte de Nóe şi de toate vieţuitoarele şi de toate animalele care erau cu el în arcă. Şi Dumnezeu a făcut să treacă un vânt pe pământ şi apele s-au oprit. (Cartea Genezei 8, 1)

  • După patruzeci de zile, Nóe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse. (Cartea Genezei 8, 6)

  • Porumbelul n-a găsit [niciun loc] unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. [Nóe] şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. (Cartea Genezei 8, 9)

  • Spre seară, porumbelul s-a întors la el având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Nóe a ştiut atunci că apele s-au scurs de pe pământ. (Cartea Genezei 8, 11)

  • În anul şase sute unu al vieţii lui Nóe, în luna întâi, în prima [zi] a lunii, apele secaseră de pe pământ. Nóe a dat la o parte acoperişul arcei şi s-a uitat şi, iată, faţa pământului era uscată. (Cartea Genezei 8, 13)

  • Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Nóe, zicând: (Cartea Genezei 8, 15)

  • Şi a ieşit Nóe cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi care erau împreună cu el. (Cartea Genezei 8, 18)


“O medo excessivo nos faz agir sem amor, mas a confiança excessiva não nos deixa considerar o perigo que vamos enfrentar”. São Padre Pio de Pietrelcina