Found 201 Results for: preot
Într-adevăr, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi jertfe pentru păcate. (Scrisoarea către Evrei 5, 1)
Tot la fel şi Cristos: nu şi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: „Fiul meu eşti tu; eu, astăzi, te-am născut”; (Scrisoarea către Evrei 5, 5)
după cum se mai spune în alt loc: „Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchísedec”. (Scrisoarea către Evrei 5, 6)
fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchísedec. (Scrisoarea către Evrei 5, 10)
unde a intrat pentru noi, ca premergător, Isus, devenit pentru veşnicie mare preot după rânduiala lui Melchísedec. (Scrisoarea către Evrei 6, 20)
Într-adevăr, acest Melchísedec, regele Salémului, preot al Dumnezeului Preaînalt, a ieşit în întâmpinarea lui Abrahám când acesta se întorcea de la înfrângerea regilor şi l-a binecuvântat. (Scrisoarea către Evrei 7, 1)
Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. (Scrisoarea către Evrei 7, 3)
Aşadar, dacă desăvârşirea ar fi fost obţinută prin preoţia levitică – fiindcă poporul sub aceasta a primit Legea – ce nevoie ar fi fost să se fi ridicat un alt preot după rânduiala lui Melchísedec, fără să se fi numit după rânduiala lui Áaron? (Scrisoarea către Evrei 7, 11)
Acest lucru este şi mai evident dacă, după rânduiala lui Melchísedec, se ridică un alt preot, (Scrisoarea către Evrei 7, 15)
Căci este dată mărturie despre el: „Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchísedec”. (Scrisoarea către Evrei 7, 17)
pe când el, cu jurământul aceluia care spune despre el: „Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău: Tu eşti preot în veci”. (Scrisoarea către Evrei 7, 21)
Într-adevăr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fără pată, separat de păcătoşi, mai presus de ceruri; (Scrisoarea către Evrei 7, 26)