Cartea a doua a lui Samuél, 23

Biblia Romano-Catolică

1 Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui Davíd: oracolul lui Davíd, fiul lui Iése, oracolul celui puternic care a fost înălţat, al unsului Dumnezeului lui Iacób, al psalmistului plăcut al lui Israél.

2 „Duhul Domnului vorbeşte prin mine şi cuvântul lui este pe limba mea.

3 Dumnezeul lui Israél a vorbit. Mie mi-a spus stânca lui Israél: «Cel care stăpâneşte peste oameni este drept, cel care stăpâneşte se teme de Dumnezeu.

4 E ca lumina dimineţii când răsare soarele, [ca] o dimineaţă fără nori; din strălucirea [luminii] şi din ploaie [răsare] iarba din pământ».

5 Căci nu este astfel casa mea cu Dumnezeu? El a încheiat o alianţă veşnică cu mine, bine rânduită în toate şi statornică. Oare nu va face să răsară toată mântuirea şi bucuria mea?

6 Cei răi sunt ca spinii care sunt aruncaţi şi nu pot fi luaţi cu mâna.

7 Cine se atinge de ei se înarmează cu un [obiect] de fier sau cu coada unei suliţe şi-i arde în foc pe loc”.

8 Acestea sunt numele vitejilor pe care i-a avut Davíd: Ioşéb-Başébet, tahchemonéul, care era căpetenia Celor Trei. Era din Adinó-Eznó şi [a luptat] împotriva a opt sute [de oameni] şi i-a ucis dintr-o dată.

9 După el, Eleazár, fiul lui Dodó, fiul lui Ahohí. Era unul dintre Cei Trei viteji care erau cu Davíd când i-au dispreţuit pe filisténii care erau adunaţi acolo la luptă şi când oamenii lui Israél au plecat.

10 El s-a ridicat şi i-a lovit pe filisténi până ce i-a obosit mâna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare victorie în ziua aceea. Poporul s-a întors după [Eleazár] numai ca să ia prada.

11 După el, Şamá, fiul lui Aghé din Haród. Filistenii s-au adunat în grup în locul unde era o bucată de teren cultivată cu linte. Poporul a fugit din faţa filisténilor.

12 Şamá a stat în mijlocul ogorului, l-a apărat şi i-a bătut pe filisténi. Domnul a dat o mare victorie.

13 Trei dintre cele treizeci de căpetenii au coborât şi au venit în timpul secerişului la Davíd, în peştera Adulám. Grupul filisténilor era în tabără la Émec-Refaím.

14 Davíd era atunci în fortăreaţă, iar garnizoana filisténilor era la Betleém.

15 Davíd a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna care este la poarta Betleémului?”.

16 Cei trei viteji au pătruns prin tabăra filisténilor şi au scos apă din fântâna de la Betleém, de la poartă. Au adus-o şi au dat-o lui Davíd, dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului.

17 El a zis: „Departe de mine, Doamne, să fac acest lucru: nu vreau să beau sângele acestor oameni care şi-au riscat viaţa!”. [Acestea] le-au făcut cei viteji.

18 Abişái, fratele lui Ióab, fiul Ţerúiei, era căpetenia Celor Trei. El şi-a aruncat suliţa peste trei sute de oameni şi i-a omorât şi a avut nume între Cei Trei.

19 Era cel mai preţuit între Cei Trei şi a devenit căpetenia lor. Însă nu a ajuns până la [înălţimea] Celor Trei.

20 Benáia, fiul lui Iehoiáda, fiul unui viteaz şi renumit din Cabţeél, a lovit doi lei din Moáb. A coborât şi l-a lovit pe leu într-o groapă într-o zi cu zăpadă.

21 A omorât un egiptéan impunător care avea o suliţă în mână. A coborât la el cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egiptéanului şi l-a ucis cu ea.

22 Acestea le-a făcut Benáia, fiul lui Iehoiáda, şi a avut nume între Cei Trei viteji.

23 Era cel mai preţuit dintre cei treizeci, însă nu a ajuns la [înălţimea] Celor Trei. Davíd l-a pus în garda sa.

24 Asaél, fratele lui Ióab, era unul dintre Cei Treizeci; Elhanán, fiul lui Dodó, din Betleém;

25 Şamá din Haród; Elicá din Haród;

26 Héleţ, peleteul; Irá, fiul lui Ichéş din Técoa;

27 Abíezerdin Anatót; Mebunái din Huşá;

28 Ţalmón din Ahóah; Maharái din Netófa;

29 Héleb, fiul lui Baaná din Netófa; Itái, fiul lui Ribái din Ghibéea fiilor lui Beniamín;

30 Benáia din Piratón; Hidái din Náhale-Gaáş;

31 Abí-Albón din Arabá; Azmávet din Barhúm;

32 Eliahbá din Şaalbón; Bené-Iaşén; Ionatán;

33 Şam din Harár; Ahíam, fiul lui Şarár din Arár;

34 Elifélet, fiul lui Ahasbái, fiul unui [om] din Maáca; Elíam, fiul lui Ahitófel din Ghiló;

35 Heţrái din Carmél; Paarái din Arab;

36 Igheál, fiul lui Natán din Ţobá; Baní din Gad;

37 Ţélec din Amón; Naharái din Beerót, care purta armele lui Ióab, fiul Ţerúiei;

38 Irá din Iéter; Gáreb din Iéter;

39 Uría, hetéul. Toţi erau treizeci şi şapte.




Versículos relacionados com Cartea a doua a lui Samuél, 23:

2 Samuel 23 prezintă o listă cu faptele „Ultima” și ultimele cuvinte ale lui David, precum și războinicii săi curajoși. Versurile de mai jos sunt legate de subiectele abordate în acest capitol:

Proverbe 29:23: „Mândria omului îl va sacrifica, dar onoarea va susține umilul spiritului”. Acest proverb se referă la smerenie și onoare, teme prezente în capitolul 23, care evidențiază faptele lui David și ale războinicilor săi, oameni umili care au obținut mari fapte prin harul lui Dumnezeu.

1 Cronici 11:22: "Benaia, fiul lui Joida, fiul unui bărbat curajos al lui Cabzeel, care a făcut multe acțiuni; a rănit cei doi fii ai lui Ariel, din Moab; a coborât și el și a ucis un leu în mijlocul de o groapă, în timpul zăpezii. " Acest verset vorbește despre Benaia, unul dintre războinicii curajoși ai lui David, care este menționat și în 2 Samuel 23, subliniind vitejia și curajul acestor bărbați.

Psalmul 18:2: „Domnul este stânca mea, cetatea mea și eliberatorul meu; Dumnezeul meu, cetatea mea, în care am încredere; scutul meu, puterea mântuirii mele și înaltul meu refugiu”. Acest psalm este atribuit lui David și se referă la tema protecției divine prezente în capitolul 23, care evidențiază credincioșia lui Dumnezeu de a proteja și susține David și războinicii săi.

1 Cronici 12:32: „Și copiii lui Issachar, au înțeles în cunoașterea vremurilor, să știe ce trebuie să facă Israel; două sute dintre frații lor erau sub ordinele lor”. Acest verset vorbește despre tribul Issasacar, care este menționat în 2 Samuel 23 ca unul dintre triburile care s -au alăturat lui David. Acest lucru evidențiază importanța înțelepciunii și a cunoștințelor pentru succesul în luptă.

Proverbe 16:7: „Când căile omului sunt plăcute Domnului, chiar și dușmanii săi fac pace cu El”. Acest proverb se referă la ideea prezentă în 2 Samuel 23 că Dumnezeu este protectorul lui David și al războinicilor săi. Când urmărim voința lui Dumnezeu și căutăm să -l mulțumim, El ne protejează și chiar dușmanii noștri se pot împăca cu noi.





Capítulos: