1 Era un om din muntele lui Efraím numit Mihéia.
2 El i-a zis mamei sale: „Cei o mie o sută [de sícli] de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul meu, iată, argintul este la mine: eu l-am luat”. Şi mama lui i-a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!”.
3 El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută [de sícli] de argint. Mama lui i-a zis: „Ofer argintul [acesta] cu mâna mea pentru Domnul, prin fiul meu, ca să fac chip cioplit şi chip turnat. Acum ţi-l dau ţie”.
4 El i-a dat argintul mamei sale. Și mama lui a luat două sute [de sícli] de argint şi l-a dat topitorului, care a făcut chip cioplit şi chip turnat. Şi le-a pus în casa lui Mihéia.
5 Micá avea o casă a zeilor; a făcut un efod şi idoli şi l-a consacrat pe unul dintre fiii săi ca preot.
6 În zilele acelea nu era rege în Israél. Fiecare făcea ce-i plăcea.
7 Era un tânăr din Betleémul lui Iúda, din familia lui Iúda; era un levít şi locuia ca străin acolo.
8 Omul a plecat din cetatea Betleémul lui Iúda ca să locuiască unde va găsi. Şi, mergând pe drumul său, a venit în ţinutul muntos al lui Efraím, până la casa lui Micá.
9 Micá i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Eu sunt levít din Betleémul lui Iúda şi merg să locuiesc acolo unde voi găsi”.
10 Micá i-a zis: „Rămâi la mine! Tu să-mi fii tată şi preot şi eu îţi voi da zece [sícli] de argint pe an, un rând de haine şi mâncare”. Şi levítul a rămas.
11 Levítul a început să locuiască la omul [acesta]. Tânărul a fost pentru el ca unul dintre fiii săi.
12 Micá l-a consacrat pe levít: tânărul i-a fost preot şi a locuit în casa lui.
13 Micá a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am un levít ca preot”.
Versículos relacionados com Cartea Judecătorilor, 17:
Judecătorii Capitolul 17 relatează povestea unui om pe nume Mica care și -a făcut un idol și o casă a zeilor. De asemenea, el a angajat un levite pentru a fi preotul său privat. Această poveste ilustrează lipsa de conducere spirituală în momentul judecătorilor, când fiecare a făcut ceea ce credea că este chiar în ochii săi.
Proverbe 14:12: „Există un mod prin care omul pare corect, dar de mână pe căile morții”. Acest verset avertizează despre iluzia de a ne urmări propriile dorințe și dorințe, ceea ce poate duce la consecințe dezastruoase.
Proverbe 3:5-6: "Aveți încredere în Domnul din toată inima voastră și nu vă agitați în propria înțelegere. Îl recunoaște în toate căile voastre și El vă va îndrepta căile." Acest verset subliniază importanța de a avea încredere în Dumnezeu și de a căuta voința Lui în viața noastră, mai degrabă decât de a ne urmări propriile căi.
Ieremia 10:14: „Fiecare om este prost, fără cunoaștere; tot Goldsmith este jenat de imaginea sculptată; căci imaginile sale sunt false, iar în ele nu există niciun spirit”. Acest verset condamnă închinarea idolilor și subliniază importanța recunoașterii adevăratei naturi a lui Dumnezeu.
Fapte 17:24-25: „Dumnezeul care a făcut lumea și tot ceea ce există, fiind Domnul cerurilor și al pământului, nu locuiește în temple făcute de oameni; nici nu este servit de mâinile umane, ca și cum ar fi de nimic necesar; căci el însuși este cel care oferă tuturor vieții, respirației și totul; " Acest verset evidențiază natura transcendentă a lui Dumnezeu și inutilitatea de a încerca să -l limiteze la obiecte sau locuri fizice.
Psalmul 81:9: "Nu ai alți zei înaintea mea. Nu vei face imaginea sculpturii către tine, nici o asemănare cu ceea ce este deasupra cerurilor, nici sub pământ, nici în apele de sub pământ." Acest verset este o amintire a interdicției închinării idolilor și a importanței plasării lui Dumnezeu mai întâi în viața noastră.
Capítulos: