Cartea lui Iob, 14

Biblia Romano-Catolică

1 Omul născut din femeie are zile puţine şi este sătul de frământare.

2 Ca o floare răsare şi este tăiat, fuge ca umbra fără să stea.

3 Asupra unuia ca acesta tu îţi deschizi ochii? Şi pe mine mă aduci la judecată cu tine?

4 Cine poate să dea ceva curat din ce este impur? Nimeni!

5 Dacă zilele lui sunt stabilite, numărul lunilor sale este la tine; i-ai stabilit hotărâri pe care nu le poate încălca,

6 întoarce-ţi privirea de la el, ca el să aibă tihnă şi să se poată bucura precum cel tocmit de ziua lui!

7 Este şi pentru copac speranţă: dacă este tăiat, înverzeşte din nou şi lăstarii lui nu încetează.

8 Dacă îmbătrâneşte în pământ rădăcina lui, dacă moare în praf trunchiul său,

9 răsare de la mirosul apei, face ramuri ca o plantă.

10 Cel viteaz moare şi dispare; când omul îşi dă duhul, unde este?

11 Se duc apele din lac şi torentul seacă şi se usucă.

12 Şi omul se culcă şi nu se mai ridică, până când vor fi cerurile nu se trezeşte şi nu se scoală din somnul său. Denunţ şi lamentaţie

13 Ce n-aş da de m-ai ascunde în locuinţa morţilor şi de m-ai ţine închis până când va trece mânia ta! De-ai fixa o hotărâre pentru mine şi ţi-ai aminti de mine!

14 Dacă omul moare, poate el să mai trăiască? În toate zilele zbuciumului meu aş aştepta, până când va veni schimbarea mea.

15 Atunci m-ai chema, şi eu ţi-aş răspunde, ţi-ar fi dor de lucrarea mânilor tale.

16 Acum tu îmi numeri paşii, atunci tu nu mi-ai spiona păcatul;

17 ai sigila în desagă răzvrătirea mea şi ai trece peste nelegiuirea mea.

18 Of, cum muntele cade şi se năruie şi stânca se mută din locul ei,

19 cum pietrele macină apele şi şuvoaiele târăsc praful pământului, aşa faci tu să piară speranţa omului.

20 Tu îl striveşti şi se duce pentru totdeauna; îi schimbi faţa şi îl laşi.

21 Dacă fiii lui sunt cinstiţi, el nu ştie; dacă sunt neînsemnaţi, nu bagă de seamă.

22 Ci simte numai chinul trupului său, jeleşte pentru suferinţa sufletului său”.




Versículos relacionados com Cartea lui Iob, 14:

În Iov Capitolul 14, personajul își exprimă angoasa în fața brevității vieții umane și a inevitabilității morții. El se întreabă dacă va exista speranță după moarte și reflectă asupra tranziției existenței umane. Versurile selectate mai jos abordează teme legate de fragilitatea vieții umane și a speranței în Dumnezeu.

Psalmul 39:4-5: „Fă-mă să știu, Doamne, sfârșitul meu și măsura zilelor mele ce simt cât de fragil sunt. Iată, zilele mele s-au făcut ca palmă; timpul vieții mele nu este ca nimic Înainte de tine, de fapt, fiecare om, oricât de ferm, este total vanitate. " Acest psalm exprimă aceeași angoasă prezentă în inima lui Iov despre fragilitatea vieții umane și despre brevetul timpului.

Psalmul 90:12: „Învață -ne să ne spunem zilele noastre, că putem ajunge la inima înțeleaptă”. Acest psalm abordează, de asemenea, tranziția vieții umane și importanța evaluării fiecărui moment ca și cum ar fi ultimul.

1 Corinteni 15:51-52: „Iată, spun un mister aici: de fapt, nu vom dormi cu toții, dar cu toții vom fi transformați într-un ochi deschis și apropiat, înainte de ultima trompetă; căci trompeta va suna, iar ei morți vor fi incorecți cu incoruptibili și vom fi transformați ". În acest verset, Pavel vorbește despre speranță în învierea și transformarea corpului uman într -un corp glorificat.

2 Corinteni 4:16-18: „Prin urmare, nu ne descompunem; dar, chiar dacă omul nostru exterior este corupt, interiorul, cu toate acestea, se reînnoiește de la zi la alta. Deoarece necazul nostru ușor și momentan produce o greutate eternă pentru noi. de glorie foarte excelentă; nefiind atenți la noi în lucrurile care se văd, ci în cele care nu sunt văzute; pentru cei care se văd sunt temporari, iar cei care nu văd sunt eterni. " În acest verset, Pavel vorbește despre importanța menținerii speranței în viața eternă, chiar și în mijlocul necazurilor și dificultăților vieții pământești.

Apocalipsa 21:4: „Și Dumnezeu va curăța din ochii Lui la fiecare lacrimă; și nu va mai fi moarte, nici un plâns, nici un strigăt, nici o durere; căci primele lucruri sunt trecute”. Acest verset vorbește despre speranță în viața eternă într -un nou cer și pământ nou, unde nu va mai exista durere, moarte sau tristețe.





Capítulos: