1 Aşadar, spun: oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelít, din descendenţa lui Abrahám, din tribul lui Beniamín.
2 Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. Sau nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilíe, când se plânge lui Dumnezeu împotriva Israélului:
3 „Doamne, ei i-au ucis pe profeţii tăi, au dărâmat altarele tale. Am rămas eu singur, iar ei caută să-mi ia viaţa”?
4 Însă ce-i spune răspunsul divin? „Am păstrat pentru mine şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Báal”.
5 Deci, tot aşa, şi în timpul de acum există un rest ales prin har.
6 Dar dacă este prin har, nu mai este prin fapte, altfel harul nu ar mai fi har.
7 Şi atunci, ce? Ceea ce a căutat Israél nu a obţinut, dar a obţinut alegerea, iar ceilalţi s-au împietrit,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de toropeală, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de astăzi”.
9 Iar Davíd spune: „Să le fie masa lor o capcană şi un laţ, o piatră de scandal şi să le fie recompensă,
10 să li se întunece ochii ca să nu vadă, iar spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!”.
11 Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă [definitiv]? Nicidecum! Ci prin căderea lor [a venit] mântuirea pentru neamuri ca să-i facă pe ei geloşi.
12 Dacă însă greşeala lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor!
13 Dar vouă, neamurilor – vă spun, întrucât eu sunt Apostolul neamurilor –, îmi laud slujirea,
14 că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei.
15 Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor dacă nu o înviere din morţi?
16 Dacă prima fărâmă [de aluat] este sfântă, şi frământătura [este sfântă]. Iar dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile [sunt sfinte].
17 Şi dacă unele dintre ramuri au fost tăiate, iar tu care erai măslin sălbatic ai fost altoit în locul lor şi ai devenit părtaş al rădăcinii şi al sevei măslinului,
18 nu te mândri faţă de ramuri! Iar dacă te mândreşti, [să ştii că] nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te [ţine]!
19 Aşadar, vei zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.
20 Bine. Ele au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai prin credinţă. Nu te gândi să te înalţi, ci teme-te!
21 Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile fireşti, nu cumva să nu te cruţe nici pe tine.
22 Vezi deci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu: severitate faţă de cei care au căzut, bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine dacă rămâi în această bunătate. Dacă nu, vei fi tăiat şi tu.
23 Dar şi ei, dacă nu rămân în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască din nou.
24 Deci dacă tu, care din fire ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic şi, împotriva firii, ai fost altoit pe un măslin bun, cu cât mai mult ei, care sunt din fire, vor fi altoiţi pe propriul lor măslin!
25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israél durează până când vor intra toate neamurile [păgâne].
26 Şi, în acest fel, întregul Israél va fi mântuit, după cum este scris: „Va veni din Sión Răscumpărătorul. El va îndepărta nelegiuirile din Iacob
27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei când voi îndepărta păcatele lor”.
28 În privinţa evangheliei, ei sunt duşmani spre [binele] vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor,
29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile,
30 deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare,
31 la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum.
32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare ca să se îndure de toţi.
33 O, profunzime a bogăţiei, a înţelepciunii şi a ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile lui şi cât de neînţelese sunt căile sale!
34 Într-adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui?
35 Sau cine i-a dat lui mai întâi ca să i se dea înapoi?”.
36 Căci toate vin de la el, prin el şi pentru el. Lui să-i fie glorie în veci! Amin.
Versículos relacionados com Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi, 11:
Romani 11 se ocupă în principal de relația dintre evrei și neamuri în credința creștină, subliniind suveranitatea lui Dumnezeu și alegerea lor și chemată la poporul Israel. Mai mult, capitolul evidențiază importanța credinței în Hristos și lucrarea Sa răscumpărătoare pentru mântuirea tuturor oamenilor, atât evreilor, cât și neamurilor.
Isaia 59:20: „Mântuitorul va veni în Sion și la cei care se convertesc în Iacob, spune Domnul”. Acest verset este citat în Romani 11:26 pentru a sublinia promisiunea lui Dumnezeu de a -și salva poporul ales, inclusiv evreii și neamurile care cred în Isus ca Mesia și Mântuitorul.
Psalmul 94:14: „Căci Domnul nu va renunța la poporul Său și nici moștenirea lui nu va părăsi”. Acest verset evidențiază credincioșia lui Dumnezeu față de poporul său și legământul său, chiar și atunci când nu reușesc. Acest lucru este relevant pentru tema Romanilor 11, care evidențiază alegerea lui Dumnezeu și chemarea oamenilor din Israel, în ciuda neascultării și necredințelor lor.
Deuteronom 32:21: „Prin urmare, îi voi provoca oamenilor nu oamenilor și o națiune nebună pe care le voi tachina”. Acest verset este citat în Romani 10:19 pentru a ilustra modul în care Dumnezeu a extins mântuirea și la neamuri, provocând invidia și gelozia evreilor. Acest lucru este relevant pentru tema Romanilor 11, care evidențiază modul în care Dumnezeu are un scop mai mare în extinderea mântuirii tuturor oamenilor, inclusiv a evreilor și a neamurilor.
Psalmul 69:22-23: "Fii masa ta înaintea lor în buclă și prosperitatea lor în capcană. Și-au întunecat ochii, astfel încât să nu vadă și să-i facă să scuture neîncetat." Acest verset este citat în Romani 11:9-10 pentru a sublinia judecata lui Dumnezeu asupra celor care îl resping, inclusiv evreilor și neamurilor care nu cred în Isus. Acest lucru evidențiază importanța credinței în Hristos pentru mântuire.
Psalmul 117:1: „Laudă Domnului, tuturor națiunilor, laudă -L, toate popoarele”. Acest verset evidențiază extinderea mântuirii lui Dumnezeu tuturor oamenilor, indiferent de originea sau rasa sa. Acest lucru este relevant pentru tema Romanilor 11, care evidențiază suveranitatea lui Dumnezeu și alegerea lui de a salva atât evreii, cât și neamurile și importanța credinței în Hristos pentru mântuire.
Capítulos: