1 (Mc 11,1-11; Lc 19,28-38; In 12,12-16) Când s-au apropiat de Ierusalím şi au ajuns la Betfaghé, pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli,
2 spunându-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi cu ea un mânz! Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine!
3 Iar dacă vă va întreba cineva, să spuneţi: «Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând»”.
4 Acest lucru s-a făcut ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:
5 „Spuneţi fiicei Siónului: «Iată regele tău vine la tine blând, aşezat pe o măgăriţă şi pe un mânz, puiul unui animal de povară»”.
6 Discipolii s-au dus şi au făcut după cum le-a poruncit Isus.
7 Au adus măgăriţa şi mânzul, au pus hainele pe ei, iar el s-a aşezat deasupra.
8 Atunci, mulţimea numeroasă şi-a întins hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum.
9 Mulţimile care mergeau înaintea lui şi cele care îl urmau strigau: „Osana! Fiul lui Davíd! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!”.
10 Când a intrat el în Ierusalím, toată cetatea s-a tulburat şi spunea: „Cine este acesta?”.
11 Iar mulţimile spuneau: „Acesta este profetul Isus din Nazarétul Galileii”.
12 (Mc 11,15-18; Lc 19,45-48; In 2,13‑22) Apoi Isus a intrat în templu şi i-a alungat pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei.
13 Şi le spunea: „Este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune». Voi însă o faceţi peştera tâlharilor”.
14 Atunci, orbi şi şchiopi s-au apropiat de el în templu, iar el i-a vindecat.
15 Dar arhiereii şi cărturarii, văzând minunile pe care le-a făcut şi pe copiii care strigau în templu: „Osana Fiului lui Davíd!”, au fost cuprinşi de indignare
16 şi i-au spus: „Auzi ce zic aceştia?”. Dar Isus le-a spus: „Da. Nu aţi citit niciodată: «Din gura copiilor şi a sugarilor ţi-ai pregătit laudă»?”.
17 Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, spre Betánia, şi a rămas acolo peste noapte.
18 (Mc 11,12-14.20-24) Dis-de-dimineaţă, întorcându-se în cetate, i-a fost foame
19 şi, văzând un smochin lângă drum, a venit la el, dar, negăsind nimic în el, decât frunze, i-a zis: „Să nu mai dai rod în veci!”; iar smochinul s-a uscat imediat.
20 Când au văzut discipolii, au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: „Cum de s-a uscat smochinul aşa, deodată?”.
21 Atunci Isus, răspunzând, le-a zis: „Adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ceea ce s-a întâmplat cu smochinul, ci chiar de aţi spune acestui munte: «Ridică-te şi aruncă-te în mare!», aşa va fi.
22 Şi tot ce veţi cere cu credinţă în rugăciune, veţi primi”.
23 (Mc 11,27-33; Lc 20,1-8) După ce a venit în templu, în timp ce învăţa, s-au apropiat de el arhiereii şi bătrânii poporului şi i-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?”.
24 Dar Isus, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi eu un lucru. Dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea.
25 Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?”. Dar ei discutau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?».
26 Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan ca profet”.
27 Atunci ei, răspunzându-i lui Isus, i-au zis: „Nu ştim”. Atunci el le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
28 Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!».
29 El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus.
30 Apoi s-a apropiat de celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus.
31 Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?”. I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele au crezut în el. Vouă însă, deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeţi în el.
33 (Mc 12,1-12; Lc 20,9-19) Ascultaţi o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie.
34 Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să primească roadele sale.
35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre.
36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel.
37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul meu le va fi ruşine».
38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem ca să avem moştenirea lui!».
39 Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis.
40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?”.
41 I-au zis: „Pe cei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”.
42 Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit [piatră] unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»?
43 De aceea vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.
44 Şi cine va cădea pe această piatră se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea îl va zdrobi”.
45 Arhiereii şi fariseii, auzind parabolele lui, şi-au dat seama că vorbeşte despre ei
46 şi căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi, pentru că ele îl considerau profet.
Versículos relacionados com Evanghelia după sf. Matei, 21:
Sfântul Matei 21 prezintă intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, precum și purificarea templului și controversa cu liderii religioși. Unele dintre principalele teme ale acestui capitol includ autoritatea lui Isus, misiunea lor mesianică și respingerea liderilor religioși. Urmează cinci versete legate de aceste teme:
Isaia 62:11: „Iată, Domnul a auzit până la capetele pământului, să spunem fiicei lui Sion, iată, Mântuitorul tău vine cu El, iar recompensa lui vine cu El și înaintea lui Recompensa lui”. Acest verset profetic al lui Isaia descrie venirea Mântuitorului, care este o referire la Mesia. Isus este împlinirea acestei profeții și rolul său de Mântuitor este subliniat în Sfântul Matei 21.
Psalmul 118:22-23: "Piatra pe care constructorii l-au respins, aceasta a fost pusă ca o piatră unghiulară. A venit de la Domnul și este minunat pentru ochii noștri." Isus a citat acest verset când a vorbit despre respingerea lui de către lideri religioși. Deși l -au respins, el a devenit piatra de temelie a Bisericii și sursa mântuirii.
Isaia 56:7: „Voi veni la ei la Sfânta Muntă și să le avertizez în casa mea de rugăciune; oferta lor arsă și sacrificiile lor vor fi acceptate pe altarul meu; căci casa mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate popoarele. - Acest verset profetic al lui Isaia vorbește despre casa rugăciunii ca loc de întâlnire cu Dumnezeu pentru toate națiunile. Isus a citat acest verset când a expulzat vânzătorii templului, indicând că templul ar trebui să fie un loc de închinare la Dumnezeu și nu al comerțului.
Psalmul 69:9: „Pentru zelul casei tale mă consumă, iar afronturile celor care te afișează căzuți asupra mea”. Acest psalm al lui David vorbește despre zelul lui Dumnezeu pentru casa sa și despre suferința celor drepți din cauza credincioșiei sale față de Dumnezeu. Isus a demonstrat râvnă pentru Casa lui Dumnezeu când a expulzat vânzătorii templului, iar mai târziu a suferit pentru credincioșia lui față de Dumnezeu.
Isaia 53:3: „El a fost disprețuit și cel mai respins dintre oameni, un om de durere și experimentat în suferință; și, ca unul dintre ei, bărbații și -au ascuns fața, a fost disprețuit și nu am făcut -o deloc”. Acest verset profetic al lui Isaia descrie suferința slujitorului suferinței, care este o figură mesianică. Isus a îndeplinit această profeție prin faptul că a fost respins și suferind pentru păcatele umanității. Respingerea sa de către liderii religioși este o temă importantă în Sf. Matei 21.
Luvut: