1 Voi înşivă, fraţilor, ştiţi că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică,
2 ci, după cum ştiţi, după ce am fost maltrataţi şi insultaţi la Filípi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre evanghelia lui Dumnezeu ducând o luptă aprigă.
3 Căci îndemnul nostru nu provine dintr-o rătăcire, nici cu [gând] necinstit, nici cu înşelăciune,
4 ci aşa cum am fost socotiţi [vrednici] de Dumnezeu să ni se încredinţeze evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre.
5 Precum ştiţi, noi nu am folosit niciodată cuvinte de linguşire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie – Dumnezeu este martor –
6 nici nu am căutat glorie de la oameni: nici de la voi şi nici de la alţii;
7 deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă fim povară. Dimpotrivă, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce îşi dezmiardă copiii.
8 Atât de ataşaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, pentru că ne deveniserăţi dragi.
9 De fapt, vă aduceţi aminte, fraţilor, de truda şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi şi am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu.
10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am fost cu sfinţenie, cu dreptate şi fără prihană faţă de voi cei care credeţi.
11 Voi ştiţi că [am fost] faţă de fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii săi:
12 v-am îndemnat, v-am încurajat şi v-am implorat să umblaţi în mod vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia sa şi la glorie.
13 Şi, de aceea, noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeţi.
14 Căci voi, fraţilor, aţi devenit imitatorii Bisericilor lui Dumnezeu care se află în Iudéea în Cristos Isus, pentru că pătimiţi şi voi aceleaşi lucruri din partea celor care sunt de acelaşi neam, după cum şi ele [au pătimit] din partea iudeilor,
15 care l-au omorât şi pe Domnul Isus, şi pe profeţi şi ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva tuturor oamenilor,
16 interzicându-ne să vorbim păgânilor ca să se mântuiască spre a-şi împlini măsura păcatelor lor pretutindeni; dar i-a ajuns mânia care e spre sfârşit.
17 Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru câtva timp – [despărţiţi] la faţă, nu la inimă – ne-am străduit şi mai mult, cu mare dor, să revedem faţa voastră,
18 pentru că am voit să venim la voi – cel puţin eu, Paul, de mai multe ori –, dar Satana ne-a împiedicat.
19 Căci care este speranţa noastră, sau bucuria, sau coroana noastră de laudă în faţa Domnului nostru Isus la venirea lui, dacă nu voi?
20 Căci voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.
Versículos relacionados com Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Tesalonicéni, 2:
Capitolul 2 din 1 Tesaloniceni prezintă slujirea lui Pavel în Tesalonic și relația sa cu biserica locală. El evidențiază sinceritatea, integritatea și sinele de sine în serviciul său, precum și pasiunea sa pentru evanghelizare. Pavel le reamintește Tesalonicenilor că mesajul pe care l -a predicat nu a fost de greșeală, impuritate sau lăcomie, ci un mesaj care a fost acceptat de ei ca Cuvânt al lui Dumnezeu. Urmați cinci versete care se referă la subiectele abordate la 1 Tesaloniceni 2:
2 Corinteni 2:17: "Spre deosebire de mulți, nu suntem ca cei care comercializează Cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, vorbim sincer în fața lui Dumnezeu, ca oameni trimiși de El în Hristos." Acest verset evidențiază importanța sincerității și integrității în slujirea cuvântului, teme care sunt accentuate și la 1 Tesaloniceni 2.
Filipeni 1:15-18: "Unii îl predică pe Hristos pentru invidie și rivalitate, dar alții fac atât de bunăvoință. Acesta din urmă fac acest lucru pentru dragoste, știind că am fost plasat aici pentru apărarea Evangheliei. Sinceritate, gândindu -mă că m -ar pune în închisoare în lanțurile mele. Dar ceea ce contează? Important este că, în vreun fel, din motive false sau adevărate, Hristos este predicat. Și așa sunt fericit. " Acest verset evidențiază importanța predicării Evangheliei cu sinceritate și iubire, spre deosebire de ambiția sau invidia egoistă, teme care sunt accentuate și la 1 Tesaloniceni 2.
2 Corinteni 4:2: „Dar să respingem lucruri secrete și rușinoase, fără să acționăm cu greșeală sau să prezentăm greșit Cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, prin claritatea adevărului, ne recomandăm conștiinței tuturor înaintea lui Dumnezeu." Acest verset evidențiază importanța clarității și onestității în predicarea cuvântului, teme care sunt accentuate și la 1 Tesaloniceni 2.
2 Timotei 2:15: „Încercați să vă prezentați lui Dumnezeu ca un lucrător aprobat, care nu are nimic de rușine și gestionează corect Cuvântul adevărului”. Acest verset evidențiază importanța gestionării corecte a Cuvântului lui Dumnezeu, teme care sunt accentuate și la 1 Tesaloniceni 2.
Efeseni 6:19-20: „Rugați-vă și pentru mine, că atunci când vorbesc, mesajul mi-a fost dat, astfel încât să fie cunoscut fără teamă să fac cunoscut misterul Evangheliei, pentru care sunt un ambasador arestat în lanțuri. Că Rămânând în ea, pot vorbi fără teamă. " Acest verset evidențiază importanța rugăciunii și a curajului în predicarea Evangheliei, teme care sunt subliniate și la 1 Tesaloniceni 2.
Luvut: