Cartea Înţelepciunii, 6
16. Căci ea umblă căutându-i pe cei vrednici de ea, li se face văzută cu bunăvoinţă pe căi şi în orice gând le iese în întâmpinare.
16. Căci ea umblă căutându-i pe cei vrednici de ea, li se face văzută cu bunăvoinţă pe căi şi în orice gând le iese în întâmpinare.
Cel de -al șaselea capitol al cărții înțelepciunii este dedicat laudei înțelepciunii și îndemnului, astfel încât conducătorii să fie drepți și înțelepți. Autorul subliniază importanța înțelepciunii ca ghid pentru viață și ca o comoară mai valoroasă decât orice bogăție materială. El îi îndeamnă pe conducători să caute înțelepciune și să conducă cu dreptate și milă pentru binele oamenilor încredințați.
Proverbe 2:6-7: "Căci Domnul dă înțelepciune; din gura lui vine cunoașterea și înțelegerea. El își rezervă adevărata înțelepciune celor drepți; el este un scut pentru cei care merg cu integritate." Acest verset consolidează importanța înțelepciunii ca ceva care vine de la Dumnezeu și este rezervat celor drepți și drepți.
Proverbe 3:13-14: „Fericit este omul care găsește înțelepciune, iar omul care obține înțelegere, pentru profitul înțelepciunii este mai bun decât profitul argintului, iar veniturile sale sunt mai bune decât aurul cel mai subțire”. Acest verset evidențiază superioritatea înțelepciunii în raport cu bogăția materială, comparându -l cu aurul mai subțire.
Proverbe 8:14-16: "Cu mine sfaturile și bunul simț; eu sunt inteligență; a mea este puterea. Regele domnesc, iar conducătorii decretează ceea ce este drept. Judecătorii pământului." Aici, înțelepciunea este personificată ca o voce care aduce sfaturi, bun simț și inteligență. Este văzută ca sursa autorității conducătorilor și a judecătorilor.
Proverbe 9:10: „Teama Domnului este principiul înțelepciunii, iar cunoașterea sfântului este înțelegerea”. Acest verset subliniază relația dintre înțelepciune și reverență pentru Dumnezeu, care este văzută ca principiul și sursa înțelepciunii.
Ecclesiastes 2:26: „Pentru cine îi place [Dumnezeu], El dă înțelepciune, cunoaștere și fericire; dar păcătoșilor dă lucrarea de adunare și de a se încurca, pentru a -i da celor care îi plac. Aceasta este și vanitate și alergare în spatele vântului ". Acest verset evidențiază ideea că înțelepciunea este un dar de la Dumnezeu pentru cei care îi plac, în timp ce bogăția materială este văzută ca o vanitate lipsită de sens.
“O grau sublime da humildade é não só reconhecer a abnegação, mas amá-la.” São Padre Pio de Pietrelcina