1 alef Cum s-a înnegrit aurul și s-a schimbat aurul cel mai bun; pietrele sanctuarului s-au împrăștiat la capătul tuturor străzilor!
2 bet Fiii Siónului, prețioși și socotiți ca aurul fin, cum de sunt considerați ca oalele de lut, lucrarea mâinilor olarului?
3 ghimel Chiar și șacalii își dau drumul la sâni ca să-și alăpteze puii, dar fiica poporului meu a devenit crudă ca struții din pustiu.
4 dalet Limba sugarului se lipește de cerul gurii din cauza setei, pruncii cer pâine, dar nu este cine să le-o dea.
5 he Cei care se hrăneau cu delicatese stau dezolați pe străzi. Cei crescuți pe purpură îmbrățișează gunoiul.
6 waw Nelegiuirea fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodómei, care a fost lovită într-o clipă, fără ca cineva să-și fi pus mâna pe ea.
7 zain Nazireii săi erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele; trupurile lor erau mai roșii decât coralii, chipurile lor erau ca safirul.
8 het Fața lor s-a întunecat mai mult decât funinginea; nu mai sunt recunoscuți pe străzi, pielea li s-a lipit de oase, s-a uscat, a devenit ca lemnul.
9 tet Sunt mai fericiți cei străpunși de sabie decât cei care sunt răzbiți de foame, ei care se scurg răpuși din cauza lipsei roadelor câmpului.
10 yod Mâinile femeilor, miloase, îi fierb pe copiii lor; ei le-au fost aliment în timpul zdrobirii fiicei poporului meu.
11 kaf Domnul și-a satisfăcut furia, și-a revărsat mânia lui aprinsă, a aprins un foc în Sión, [foc] care a devorat temeliile sale.
12 lamed Nu au crezut regii pământului și toți locuitorii lumii că opresorul și dușmanul ar fi putut intra pe porțile Ierusalímului.
13 mem [Aceasta] din cauza păcatelor profeților ei și a nelegiuirilor preoților ei care au vărsat în mijlocul său sângele celor drepți.
14 nun Rătăceau ca niște orbi pe străzi, murdari de sânge, ca nimeni să nu poată să le atingă hainele.
15 samec Îndepărtați-vă! Un impur! Îndepărtați-vă, îndepărtați-vă, căci fugeau și rătăceau spunând printre neamuri: „Nu vor mai locui [aici]”!
16 pe Fața Domnului i-a împrăștiat, el nu se va mai uita la ei; nu au ridicat fața preoților, nu au arătat îndurare față de bătrâni.
17 ayn Ni se tot sfârșeau ochii [așteptând] în zadar ajutorul nostru. De la locul nostru de veghe am vegheat spre un neam care nu putea să ne mântuiască.
18 țade Ei vânau pașii noștri, ca să nu mergem pe străzile noastre; s-a apropiat sfârșitul nostru, zilele noastre s-au împlinit, pentru că a sosit sfârșitul nostru.
19 qof Urmăritorii noștri au fost mai iuți decât vulturii cerului, ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustiu.
20 reș Respirația nărilor noastre, unsul Domnului, a fost capturat în gropile lor, el, despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri”.
21 șin Veselește-te și bucură-te, fiică a Edómului, tu, care locuiești în țara Uț! Și peste tine va trece cupa: te vei îmbăta și te vei dezgoli.
22 tau S-a umplut nelegiuirea ta, fiică a Siónului, el nu te va mai deporta. El va pedepsi nelegiuirea ta, fiică a Edómului, și îți va dezvălui păcatele.
Versículos relacionados com Cartea Lamentaţiunilor (Plângeri), 4:
Lamente 4 vorbește despre distrugerea Ierusalimului și pedeapsa pe care oamenii o suferă din cauza păcatelor lor. Capitolul descrie, de asemenea, situația disperată a locuitorilor orașului, care au fost foame și au suferit alte forme de violență. Iată cinci versete legate de subiectele abordate în Lamentații 4:
Psalmul 137:7: „Amintiți -vă, Doamne, a copiilor lui Edom, în ziua Ierusalimului, care a spus, am descoperit -o, am descoperit -o la fundațiile sale.” Acest psalm este o lamentare a evreilor care au fost duși captivi la Babilon și își amintește de suferința locuitorilor din Ierusalim. Versetul citat îi cere lui Dumnezeu să -și amintească de cei care au contribuit la distrugerea orașului.
Isaia 3:8: "Ierusalimul este ruinat, iar Iuda a căzut; căci limba și lucrările sale sunt împotriva Domnului pentru a tachina ochii gloriei Sale." Acest verset descrie căderea Ierusalimului și a lui Iuda și atribuie vina locuitorilor săi din cauza acțiunilor lor păcătoase.
Ezechiel 5:10: „Prin urmare, părinții își vor mânca copiii în mijlocul tău, iar copiii lor își vor mânca părinții, iar eu voi efectua în tine judecăți și tot ce rămâne dintre voi se vor răspândi la toate vânturile”. Acest verset descrie foamea extremă care a avut loc în timpul asediului Ierusalimului, ceea ce a determinat oamenii să recurgă la canibalism.
Lamentări 4:9: „Cei care au fost uciși la sabie au fost mai fericiți decât cei care au murit de foame; pentru că aceștia, epuizați de efectele foamei, au tras încet, până când au expirat, în timp ce aceia, traversați de sabie, au murit, brusc." Acest verset descrie diferența dintre decesele care au avut loc în timpul asediului și afirmă că a muri prin sabie a fost de preferat să încetinească și să agonizeze moartea din cauza foamei.
Ieremia 19:9: „Îi voi face să mănânce carnea copiilor lor și carnea fiicelor lor și fiecare va mânca carnea aproapelui lor, în timpul asediului și strângere cu care își vor strânge dușmanii și cei care Caută -i să -și scoată viața. " Acest verset este o profeție a distrugerii Ierusalimului și afirmă că oamenii vor suferi atât de mult în timpul asediului care va recurge la canibalism pentru a supraviețui.
Chapitres: