1 Iob a continuat să-şi pronunţe asemănarea, zicând:
2 „Ce n-aş da să fiu ca în lunile dinainte, ca în zilele când Dumnezeu mă proteja!
3 Atunci, candela lui strălucea deasupra capului meu şi în lumina sa umblam pe întuneric.
4 Aşa era în zilele tinereţii mele, când favoarea lui Dumnezeu era asupra cortului meu,
5 când, încă, Cel Atotputernic era cu mine şi tinerii mei erau în jurul meu;
6 când îmi spălam picioarele în smântână şi stânca făcea să curgă pentru mine râuri de untdelemn;
7 când ieşeam la poarta cetăţii şi în piaţă îmi fixam scaunul,
8 tinerii mă vedeau şi se ascundeau, iar bătrânii se ridicau şi stăteau în picioare.
9 Căpeteniile îşi reţineau cuvintele şi-şi puneau mâna la gură.
10 Glasul celor care stăteau în faţă înceta şi limba lor se lipea de cerul gurii.
11 Urechea care mă auzea mă numea fericit, iar ochiul care mă vedea dădea mărturie pentru mine.
12 Căci îi salvam pe nevoiaşul care striga după ajutor şi pe orfanul care nu era ajutat.
13 Binecuvântarea celui care pierea venea asupra mea şi făceam să se bucure inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate şi ea mă înveşmânta şi judecata mea era ca o manta şi un turban.
15 Eram ochi pentru cel orb şi picioare pentru cel şchiop.
16 Eu eram tată pentru cei nevoiaşi şi cauza veneticului o cercetam.
17 Zdrobeam măselele celui nedrept şi dintre dinţii lui smulgeam prada.
18 Ziceam: «În cuibul meu îmi voi da duhul şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Rădăcina mea se deschidea spre ape şi roua se odihnea pe ramurile mele.
20 Onoarea mea se va înnoi odată cu mine şi arcul meu se va transforma în mâna mea».
21 Mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfatului meu.
22 După cuvintele mele, nu mai repetau şi peste ei picura cuvântul meu.
23 Mă aşteptau ca pe ploaie şi-şi deschideau larg gura, ca pentru ploaia de primăvară.
24 Dacă râdeam pe seama lor, nu dădeau crezare şi nu puteau să facă să cadă lumina feţei mele.
25 Iubeam drumul lor şi mă aşezam în frunte; şedeam ca un rege în trupă când îi mângâie pe cei care jelesc.
Versículos relacionados com Cartea lui Iob, 29:
Iov 29 este un capitol în care Iov își amintește zilele sale de prosperitate când a fost respectat și admirat de toate din jurul său. Vorbește despre reputația sa, despre averea lui și despre onorurile pe care le -a primit. Versurile de mai jos au fost alese pentru abordarea subiectelor legate de aceste amintiri și poziția proeminentă pe care Job a avut -o în societate:
Proverbe 22:1: „Mai demn de ales este numele bun decât numeroasele bogății; iar faima bună valorează mai mult decât argintul și aurul”. Job avea un nume respectat și o faimă bună, care valorau mai mult decât orice bogăție materială.
Psalmul 112:1-3: "Binecuvântat este omul care se teme Domnului și este mulțumit de poruncile Lui. Urmașii săi vor fi puternici pe pământ; generația drepturilor va fi binecuvântată. În casa sa există prosperitate și bogăție, iar propria lui dreptate rămâne pentru totdeauna ". Iov a fost un om neprihănit și înfricoșător pentru Dumnezeu, ceea ce i -a adus prosperitate și bogăție în viața sa.
Eclesiastes 7:1: „Faima mai bună este mai bună decât cel mai bun parfum, iar ziua morții decât ziua nașterii”. Faima bună a lui Job a fost mai valoroasă decât orice parfum sau material bun.
Iov 12:4: "Râd de prietenii mei; eu, care îl invocă pe Dumnezeu, și el îmi răspunde; sunt o sursă de batjocură, un drept drept, un om neprihănit." Job, chiar dacă era corect și drept, a devenit o sursă de râs pentru prietenii săi după ce a pierdut totul.
Psalmul 25:14: „Secretul Domnului este pentru cei care se tem de El, iar El îi va face să -și cunoască concertul”. Iov a avut o relație profundă cu Dumnezeu și știa că dreptatea și dreptatea lui erau recunoscute de El, chiar dacă prietenii săi nu înțelegeau.
Chapitres: