1 Cuvântul Domnului a fost către mine:
2 „Fiul omului, spune o enigmă și pronunță un proverb către casa lui Israél!
3 Spune: «Așa zice Domnul Dumnezeu: ‹Un vultur mare, cu aripi mari, cu pene lungi și cu penaj bogat și divers colorat a venit în Libán și a luat o creangă de cedru.
4 A rupt vârful ramurilor sale și l-a dus în țara Canaán, l-a pus într-o cetate de negustori.
5 A luat din sămânța țării și l-a pus într-un câmp pentru semănat, lângă ape mari: l-a pus ca pe salcie.
6 A răsărit și a devenit viță care se întinde, dar mică de înălțime; ramurile ei se îndreptau spre el și rădăcinile ei erau sub el. A devenit o viță, a făcut ramuri și și-a întins mlădițe.
7 Și era un alt vultur mare, cu aripi mari și cu mult penaj; Iată, vița și-a întors rădăcinile spre el și și-a întins spre el ramurile, ca el s-o adape din straturile unde era plantată.
8 Era plantată pe un câmp bun, lângă ape mari, ca să facă ramuri și să aducă rod, ca să devină o viță frumoasă› ».
9 Spune: așa zice Domnul Dumnezeu: «Oare va reuși? Oare nu-i va smulge rădăcinile, nu-i va rupe rodul ca să se usuce? Toate frunzele verzi ale mlădițelor sale se vor usca fără ca să fie un braț puternic sau un popor mare care s-o smulgă din rădăcinile ei.
10 Iată, era plantată: oare va reuși? Oare nu va fi atinsă de vântul dinspre răsărit și se va usca? Se va usca în straturile unde a răsărit»”.
11 Cuvântul Domnului a fost către mine:
12 „Spune casei răzvrătite: Nu știți ce înseamnă acestea? Iată, a venit regele Babilónului la Ierusalím și i-a luat pe regele lui și pe căpeteniile sale și i-a dus cu el în Babilón.
13 A luat din descendența regală și a încheiat cu el o alianță; l-a făcut să ajungă la un jurământ cu el și i-a luat pe cei puternici ai țării,
14 ca să fie regalitatea lui înjosită, încât să nu se ridice, să păzească alianța cu el, ca să fie stabil.
15 Dar el s-a răzvrătit împotriva lui trimițând mesageri în Egipt ca să-i dea cai și popor mult. Oare i-a reușit? A scăpat cel care a făcut acestea? A scăpat cel care a rupt alianța?
16 Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – că el va muri în țara regelui care l-a făcut să domnească, al cărui jurământ l-a disprețuit și a cărui alianță a rupt-o. În mijlocul Babilónului [va muri].
17 Nici cu armată puternică și nici cu adunare numeroasă Faraónul nu va face nimic pentru el în luptă, când vor ridica parapeți și vor construi întărituri ca să nimicească multe suflete.
18 El a disprețuit jurământul, încât a rupt alianța, și-a dat mâna, dar a făcut toate acestea; totuși nu a scăpat”.
19 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Viu sunt eu, voi aduce asupra capului lui jurământul meu pe care l-a disprețuit și alianța mea pe care a rupt-o.
20 Îmi voi întinde plasa peste el și el va fi prins în capcana mea. Îl voi face să ajungă în Babilón și îl voi judeca acolo pentru sacrilegiul pe care l-a săvârșit împotriva mea.
21 Iar toți fugarii lui din toate trupele sale vor cădea de sabie și cei rămași vor fi împrăștiați în toate vânturile. Și veți cunoaște că eu sunt Domnul care am vorbit”.
22 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Eu voi lua dintre ramurile cedrului înalt și voi planta; voi rupe din vârful ramurilor sale o ramură fragedă și o voi planta pe un munte înalt și măreț.
23 Pe un munte înalt din Israél o voi planta: va face ramuri și va da rod și va deveni un cedru frumos. Vor locui sub el toate păsările de tot felul, la umbra frunzișului său vor locui.
24 Vor ști toți copacii câmpului că eu sunt Domnul: eu am înjosit copacul înalt și am înălțat copacul înjosit; am făcut să se usuce copacul verde și am făcut să înflorească copacul uscat. Eu, Domnul, am vorbit și voi face”.
Versículos relacionados com Cartea profetului Ezechiél, 17:
Ezechiel 17 este un capitol în care Profetul folosește o metaforă pentru a înfățișa infidelitatea Israelului în raport cu Dumnezeu. El compară națiunea cu un mare cedru care, în loc să aibă încredere în Dumnezeu, caută sprijin în alte națiuni și zei, ceea ce duce la căderea și distrugerea sa. Pentru a găsi versete legate de subiectele abordate în Ezechiel 17, au fost luate în considerare temele infidelității, încrederea în alte națiuni și căderea. Urmează cinci versete alese în ordinea apropierii de aceste teme:
Ieremia 2:13: „Căci oamenii mei au comis două rele: m -au abandonat sursa apei vii; și au săpat cisterne, cisterne crăpate care nu păstrează apa”. Acest verset vorbește despre infidelitatea Israelului prin abandonarea lui Dumnezeu, care este sursa vieții și bucuria de a căuta satisfacție în alte lucruri.
Isaia 30:1-2: „Vai de copiii rebeli! - Oracolul Domnului - care iau măsuri, dar nu al meu, care fac legături, dar fără spiritul meu, acumulând păcat peste păcat!, Căutând refugiu în puterea faraonului , în umbra Egiptului, căutați adăpost! " Acest verset denunță încrederea Israelului în alte națiuni, fără a căuta îndrumarea lui Dumnezeu, ceea ce duce la mai mult păcat și infidelitate.
Ieremia 13:23: "Poate un etiopian să -ți schimbe pielea, sau un leopard în cusururile tale? În același mod, tu, care te -ai obișnuit să faci rău, nu poți face binele." Acest verset vorbește despre inevitabilitatea căderii lui Israel, care s -a obișnuit să facă rău și s -a îndepărtat de Dumnezeu.
Osea 14:3: "Asiria nu ne va salva, nu vom mai asambla cai, nu vom mai numi lucrările mâinilor noastre. În tine, orfanul găsește compasiune." Acest verset prezintă transformarea care ar trebui să apară în Israel, care trebuie să vă abandoneze încrederea în alte națiuni și să se întoarcă la Dumnezeu, care este singurul capabil să le salveze.
Isaia 31:1: „Vai de cei care coboară în Egipt în căutarea ajutorului, care au încredere în cai, mașini de război, mulțimi de transportatori, cai și cavaleri, dar nu își pun încrederea în Sfântul Israel, nici nu caută pe cei Lord! " Acest verset consolidează mesajul potrivit căruia încrederea în alte națiuni și lucruri pământești duce la căderea și distrugerea și că singura sursă sigură de mântuire este Dumnezeu.
Chapitres: