Cartea Proverbelor, 10

1. Proverbele lui Solomón. Fiul înţelept îi face bucurie tatălui, iar fiul nesimţit este chinul mamei sale.

2. Comorile nelegiuite nu folosesc, dar dreptatea scapă de la moarte.

3. Domnul nu înfometează sufletul celui drept, dar pofta celor răi o risipeşte.

4. Cel care lucrează cu o mână leneşă [devine] sărac, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.

5. Cel care adună vara este un om prudent, dar cine doarme în timpul secerişului este un om de ruşine.

6. Binecuvântările sunt asupra capului celui drept, dar gura celor vinovaţi o acoperă violenţa.

7. Memoria celui drept este spre binecuvântare, dar numele celor vinovaţi se pierde.

8. Cel înţelept cu inima primeşte poruncile, dar cel nebun cu buzele se ruinează.

9. Cel care umblă în neprihănire umblă în siguranţă, iar cel care-şi strâmbă căile este făcut cunoscut.

10. Cel care clipeşte din ochi aduce suferinţă, dar cel nebun cu buzele se ruinează.

11. Gura celui drept este izvor de viaţă, dar gura celor vinovaţi o acoperă violenţa.

12. Ura stârneşte certuri, dar iubirea acoperă orice vinovăţie.

13. Pe buzele celui priceput se găseşte înţelepciune, dar nuiaua este pentru spatele celui sărac cu inima.

14. Cei înţelepţi păstrează cunoaşterea, dar gura celui nebun apropie distrugerea.

15. Averea celor bogaţi este cetatea lor întărită, dar distrugerea celor săraci este sărăcirea lor.

16. Faptele celui drept sunt spre viaţă, dar venitul celui vinovat este spre păcat.

17. Cel care păzeşte disciplina este pe calea vieţii, iar cel care părăseşte mustrarea rătăceşte.

18. Cel care acoperă ura are buze mincinoase, iar cine scoate zvonuri rele este nesimţit.

19. În mulţimea vorbelor nu lipseşte vinovăţia, dar cel care-şi ţine buzele este prudent.

20. Argint ales este limba celui drept, dar inima celor vinovaţi este puţin lucru.

21. Buzele celui drept păstoresc pe mulţi, dar cei nebuni mor în sărăcia inimii.

22. Binecuvântarea Domnului, ea îmbogăţeşte şi el nu adaugă nicio tristeţe la ea.

23. Este o bucurie pentru cel nesimţit să facă planuri [rele], dar înţelepciunea este pentru omul care înţelege.

24. De ceea ce se teme cel vinovat, aceea vine asupra lui, dar celor drepţi li se împlineşte dorinţa.

25. Aşa cum trece vijelia, aşa nu mai este cel vinovat, dar cel drept rămâne întemeiat veşnic.

26. Cum sunt oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel care-l trimite.

27. Teama de Domnul adaugă zile, dar anii celor vinovaţi sunt scurtaţi.

28. Aşteptarea celor drepţi este bucurie, dar speranţa celor vinovaţi piere.

29. Fortăreaţă pentru cel neprihănit este calea Domnului şi distrugere pentru cei care înfăptuiesc nelegiuirea.

30. Cel drept niciodată nu se va clătina,dar cei vinovaţi nu vor locui pământul.

31. Gura celui drept rodeşte înţelepciune, dar limba celor perverşi este tăiată.

32. Buzele celui drept cunosc plăcerea, dar gura celor vinovaţi, cele perverse.