Trouvé 197 Résultats pour: Avut
În toată lucrarea pe care a început-o în slujirea casei lui Dumnezeu, în lege şi în porunci, ca să-l caute pe Dumnezeul său, a lucrat din toată inima lui şi a avut succes. (Cartea a doua a Cronicilor 31, 21)
Ezechía a avut foarte multe bogăţii şi onoare. Şi-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru balsamuri, pentru scuturi şi pentru toate obiectele de dorit; (Cartea a doua a Cronicilor 32, 27)
A făcut cetăţi şi a avut din belşug proprietăţi de turme şi cirezi, căci Dumnezeu îi dăduse foarte multe bunuri. (Cartea a doua a Cronicilor 32, 29)
Tot Ezechía a astupat gura de sus a apelor Ghihón şi le-a îndreptat în jos, spre partea de vest a cetăţii lui Davíd. Ezechía a avut succes în toate lucrările lui. (Cartea a doua a Cronicilor 32, 30)
Atunci, l-a făcut pe regele caldéilor să urce împotriva lor; el i-a ucis pe tinerii lor cu sabia în interiorul sanctuarului lor. Nu a avut milă nici de tânăr, nici de fecioară, nici de bătrân şi nici de cel cu capul cărunt. Pe toţi i-a dat în mâna lui. (Cartea a doua a Cronicilor 36, 17)
Bătrânii iudeilor au construit şi au avut succes, după profeţia lui Aggéu, profetul, şi a lui Zaharía, fiul lui Ído. Au construit şi au terminat, după porunca Dumnezeului lui Israél şi după porunca lui Círus, a lui Dárius şi a lui Artaxérxes, regele perşilor. (Cartea lui Ésdra 6, 14)
În aceeaşi zi, a fost mâhnită în suflet şi a plâns. Mergând în camera de sus a tatălui, a vrut să se spânzure. Dar, înainte, s-a gândit şi a zis: „Să nu i se aducă reproşuri tatălui meu şi să i se spună: «Ai avut o singură fiică iubită şi aceasta s-a spânzurat din cauza relelor!». Voi duce bătrâneţea tatălui meu cu durere în locuința morţilor! Este mai bine pentru mine să nu mă spânzur şi să mă rog Domnului să mor şi să nu mai aud reproşuri în viaţa mea!”. (Cartea lui Tobía 3, 10)
Tobít a ieşit în întâmpinarea nurorii sale bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu către poarta [cetăţii] Niníve. Cei din Niníve, văzându-l că umblă şi străbate [cetatea] în toată puterea şi fără a fi dus de mână de nimeni, s-au mirat. Iar Tobít a mărturisit înaintea lor că Dumnezeu a avut milă de el şi i-a deschis ochii. (Cartea lui Tobía 11, 16)
Aţi văzut că nu mâncam nimic, ci aţi avut o vedenie. (Cartea lui Tobía 12, 19)
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
În noaptea aceea, regele nu a avut somn. A poruncit să-i fie adusă Cartea Memoriilor, a Cronicilor, şi au fost citite înaintea regelui. (Cartea Estérei 7, 1)
[toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxes, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. (12a) Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: (12b) „Artaxérxes, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, guvernatorilor şi celor ce ne sunt fideli, sănătate! (12c) Mulţi care au primit adesea cinstiri din îmbelşugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult şi caută numai să le facă rău supuşilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulţumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. 12d Nu se mulţumesc să dispreţuiască recunoştinţa oamenilor, ci au devenit aroganţi din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul şi urăşte răul. 12e Adesea, şi mulţi dintre cei care au fost constituiţi la putere, pentru că au încredinţat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor şi s-au lăsat influenţaţi, au avut de suportat sânge nevinovat şi au căzut în nedreptăţi iremediabile. 12f Ei înşală prin discursuri maliţioase, amăgind curata bună-credinţă a stăpânilor. 12g Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptăţile cumplite [făcute] în mod mişel de către cei care deţin putere fără să o merite. 12h Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniştit şi cu pace tuturor oamenilor, 12i făcând schimbări şi judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. (12k) Astfel era şi Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perşilor şi deosebindu-se mult de blândeţea noastră, bine primit de către noi. 12l A aflat de generozitatea pe care o avem faţă de toate popoarele, în aşa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toţi şi a ajuns al doilea în faţa tronului regesc. 12m Nu a putut să-şi stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere şi de viaţă. 12n A cerut prin multe metode şi înşelătorii nimicirea salvatorului şi a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, şi a Estérei, ireproşabila noastră parteneră, precum şi a întregului ei popor. 12o Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămaşi singuri, să schimbe domnia perşilor cu cea a macedonenilor. (12p) Noi însă am aflat că iudeii, sortiţi distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. 12q Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt şi Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca şi înaintaşilor noştri, înspre cea mai bună orânduire. 12r Să faceţi bine şi nu faceţi uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porţile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. 12s Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsaţi cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor şi să-i sprijiniţi să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeaşi zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. 12t Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. 12u Şi voi, între sărbătorile voastre de seamă, să ţineţi cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, şi acum, şi mai târziu, să fie mântuire pentru noi şi pentru toţi cei care doresc binele perşilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! (12v) Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliţă şi foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci şi ostilă pentru animalele sălbatice şi pentru păsări pentru totdeauna”. (Cartea Estérei 9, 12)