Trouvé 78 Résultats pour: Iosafát

  • Ióab, fiul Ţerúiei, era [responsabil] peste armată, iar Iosafát, fiul lui Ahilúd, era cronicar; (Cartea întâi a Cronicilor 18, 15)

  • Iosafát, fiul [lui Asá], a devenit rege în locul lui şi s-a întărit împotriva lui Israél. (Cartea a doua a Cronicilor 17, 1)

  • Domnul a fost cu Iosafát pentru că a umblat pe căile dintâi ale lui Davíd, tatăl său, şi nu i-a urmat pe Baáli. (Cartea a doua a Cronicilor 17, 3)

  • Domnul a întărit domnia în mâna lui: întregul Iúda îi aducea daruri lui Iosafát şi el a avut multe bogăţii şi cinste. (Cartea a doua a Cronicilor 17, 5)

  • Groaza Domnului a fost peste toate regatele ţărilor dimprejurul lui Iúda şi n-au făcut război împotriva lui Iosafát. (Cartea a doua a Cronicilor 17, 10)

  • Dintre filisténi i-au adus lui Iosafát daruri şi argint ca tribut; arabii i-au adus turme: şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi. (Cartea a doua a Cronicilor 17, 11)

  • Iosafát a devenit din ce în ce mai mare. A construit în Iúda fortăreţe şi cetăţi-depozit. (Cartea a doua a Cronicilor 17, 12)

  • Iosafát a avut multe bogăţii şi onoare şi s-a înrudit cu Aháb. (Cartea a doua a Cronicilor 18, 1)

  • Aháb, regele lui Israél, i-a zis lui Iosafát, regele lui Iúda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetăţii] Ramót din Galaád?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”. (Cartea a doua a Cronicilor 18, 3)

  • Apoi, Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”. (Cartea a doua a Cronicilor 18, 4)

  • Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”. (Cartea a doua a Cronicilor 18, 6)

  • Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l căutăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profeţeşte nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”. (Cartea a doua a Cronicilor 18, 7)


“Os corações fortes e generosos não se lamentam, a não ser por grandes motivos e,ainda assim,não permitem que tais motivos penetrem fundo no seu íntimo.(P.e Pio) São Padre Pio de Pietrelcina