Trouvé 157 Résultats pour: mării
Voi șterge pe om și pe animal, voi șterge păsările cerului și peștii mării, îi voi face să se poticnească pe cei fărădelege; îl voi nimici pe om de pe fața pământului – oracolul Domnului. (Cartea profetului Sofonía 1, 3)
Vai de locuitorii de pe țărmul mării, neam al chereteilor! Cuvântul Domnului este împotriva voastră, Canaán, țară a filisténilor: te voi nimici și nu va mai fi niciun locuitor. (Cartea profetului Sofonía 2, 5)
Țărmul mării va deveni pășune, cu peșteri pentru păstori și staule pentru turme. (Cartea profetului Sofonía 2, 6)
Şi, părăsind Nazarétul, a venit să locuiască la Cafárnaum, care este pe malul mării, în ţinuturile lui Zabulón şi Neftáli, (Evanghelia după sf. Matei 4, 13)
(Mc 1,16-20; Lc 5,1-11) Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi fraţi: pe Símon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, (Evanghelia după sf. Matei 4, 18)
(Mc 4,1-20; Lc 8,4-15) În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării. (Evanghelia după sf. Matei 13, 1)
Plecând de acolo, Isus a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. (Evanghelia după sf. Matei 15, 29)
Totuşi, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe ţărmul mării, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine!”. (Evanghelia după sf. Matei 17, 27)
(Mc 9,42-48; Lc 17,1-2) Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceştia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât [o piatră] de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării. (Evanghelia după sf. Matei 18, 6)
(Mt 9,9-13; Lc 5,27-32) A ieşit din nou de-a lungul mării şi toată mulţimea venea după el, iar el îi învăţa. (Evanghelia după sf. Marcu 2, 13)
(Mt 13,1-23; Lc 8,4-15) A început din nou să înveţe de-a lungul mării şi s-a adunat în jurul lui o mulţime aşa de mare, încât el, urcându-se, s-a aşezat în barcă, pe mare. Şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat. (Evanghelia după sf. Marcu 4, 1)
Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!”. Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. (Evanghelia după sf. Marcu 4, 39)