Cartea a doua a Cronicilor, 25

14. Când Amasía s-a întors după ce i-a lovit pe cei din Edóm, i-a adus pe zeii fiilor lui Seír şi i-a aşezat ca zei ai săi: înaintea lor s-a închinat şi a ars tămâie pentru ei.

Stihovi vezani uz Cartea a doua a Cronicilor, 25:

Capitolul 25 din 2 Cronicile spune povestea Amazia, regele lui Iuda și războiul său împotriva lui Edom. El a angajat soldați israelieni pentru a -l ajuta, dar un profet l -a avertizat că Dumnezeu nu este cu ei. Chiar și așa, Amazia a învins -o pe Edom, dar și -a readus zeii și i -a iubit, provocându -l pe Dumnezeu. Iată cinci versete legate de subiectele abordate în 2 Cronici 25:

Deuteronom 17:17: „Nici el nu va avea multe femei, astfel încât inima lui să nu se abată; nici argintul, nici aurul nu se vor acumula în exces”. Acest verset vorbește despre nevoia unui rege de a nu avea multe femei sau de a acumula bogății excesive, de a nu se abate de la calea lui Dumnezeu. Amaziass, însă, a acumulat soldați și au luptat pentru bani, ignorând avertismentele profetului.

Exodul 20:3: „Nu veți avea alți zei înaintea mea”. Aceasta este una dintre cele zece porunci, care subliniază exclusivitatea închinării lui Dumnezeu. Amazia, după victoria asupra lui Edom, i -a readus pe zeii edomite și i -a iubit, provocându -l pe Dumnezeu.

2 Regi 14:7: "El a ucis zece mii de edomiți în valea Sal și a cucerit sigiliul, l -a numit din Joceteel, așa cum este cunoscut până în ziua de azi." Acest verset descrie una dintre realizările militare ale Amazia împotriva lui Edom. Această victorie este menționată în 2 Cronici 25 ca motivația Amazia de a angaja soldați israelieni.

Proverbe 16:18: „Mândria precede ruina; spiritul arogant, căderea”. Acest verset avertizează despre pericolele mândriei și aroganței. Amazia a devenit mândră după victoria asupra lui Edom și nu a auzit avertismentul profetului lui Dumnezeu.

2 Cronici 25:20: „Dar Amaziass nu a vrut să -l audă, pentru că a venit de la Dumnezeu să -i izbăvească în mâinile inamicilor, de vreme ce au căutat zeii lui Edom”. Acest verset arată încăpățânarea lui Amazia de a nu auzi avertismentul profetului și cum a ignorat consecințele neascultării sale față de Dumnezeu.