1 După aceste lucruri i s-a spus lui Iosíf: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manáse şi pe Efraím.
2 I-au făcut cunoscut lui Iacób şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosíf a venit la tine!”. Israél s-a întărit şi s-a aşezat pe pat.
3 Iacób i-a zis lui Iosíf: „Dumnezeul cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în ţara Canaán, şi m-a binecuvântat.
4 El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulţi şi voi face din tine o adunare de popoare; voi da ţara aceasta descendenței tale după tine ca stăpânire veşnică».
5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului până ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraím şi Manáse, ca şi Rubén şi Simeón, vor fi ai mei.
6 Iar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; cu numele fraţilor lor vor fi numiţi în partea lor de moştenire.
7 Când am venit din Padán, Rahéla a murit în ţara Canaán, pe drum; nu ajunsesem încă în ţinutul Efráta și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efráta, adică Betleém”.
8 Israél i-a văzut pe fiii lui Iosíf şi a zis: „Cine sunt aceştia?”.
9 Iosíf a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici”. El i-a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!”.
10 Ochii lui Israél erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. [Iosíf] i-a apropiat de el; el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.
11 Israél i-a zis lui Iosíf: „Nu mă gândeam că-ţi voi mai vedea faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd şi pe urmaşii tăi”.
12 Iosíf i-a luat de pe genunchii lui şi s-a plecat cu faţa la pământ.
13 Apoi Iosíf i-a luat pe amândoi, pe Efraím cu mâna dreaptă, la stânga lui Israél, şi pe Manáse cu mâna stângă, la dreapta lui Israél, şi i-a apropiat de el.
14 Israél şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraím, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manáse; fiind prudent, şi-a [încrucișat] mâinile, deşi Manáse era cel dintâi născut.
15 L-a binecuvântat pe Iosíf şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Abrahám şi Isáac, Dumnezeul care m-a păstorit de când sunt până în ziua aceasta,
16 îngerul care m-a răscumpărat de orice rău, să binecuvânteze copiii! Să fie chemat în ei numele meu şi numele părinţilor mei Abrahám şi Isáac şi să crească din ei mult pe pământ!”.
17 Iosíf a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraím şi [aceasta] a fost rău în ochii lui; el a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraím pe capul lui Manáse.
18 Şi Iosíf a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acesta este întâiul-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui!”.
19 Tatăl său a refuzat și i-a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el; descendența lui va fi plinătate a neamurilor”.
20 El i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: „Cu numele tău Israélul va binecuvânta, zicând: «Dumnezeu să te pună să fii aşa, ca pe Efraím şi pe Manáse!»” Şi l-a pus astfel pe Efraím înaintea lui Manáse.
21 Israél i-a zis lui Iosíf: „Iată, eu mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri.
22 Mai mult decât fraţilor tăi, eu îţi dau [cetatea] Síhem, pe care am luat-o din mâna amoréilor cu sabia mea şi cu arcul meu”.
Versículos relacionados com Cartea Genezei, 48:
Geneza 48 povestește momentul în care Iacob îi binecuvântează pe nepoții săi Efraim și Manasseh, fiii lui Iosif. Jacob acordă binecuvântarea primului născut lui Efraim, cel mai tânăr, în loc de Manasseh, cel mai în vârstă, care era neobișnuit în cultura vremii. Următoarele cinci versete au fost selectate pentru relevanța lor cu subiectele abordate în acest capitol.
1 Timotei 4:14: „Darul care este în tine nu este disprețuit, care a fost dat profeției, cu impunerea mâinilor bătrânului”. Binecuvântarea lui Iacob asupra lui Ephraim și Manasseh este un exemplu despre modul în care un lider poate identifica și binecuvânta pe cei care au daruri și abilități speciale, chiar dacă nu sunt bătrânii sau mai evidenti.
Romani 8:17: „Și dacă suntem copii, suntem în curând și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și co-moștenitori ai lui Hristos: dacă este sigur că suferim cu El, că putem fi glorificați cu El”. Binecuvântarea dreptului de naștere acordat lui Efraim și nu Manase este un exemplu al modului în care Dumnezeu alege adesea cel mai puțin evident sau aparent mai puțin capabil să primească binecuvântări și onoruri.
Proverbe 17:6: „Coroana veche sunt copiii copiilor lor; iar gloria copiilor lor sunt părinții lor”. Iacob demonstrează dragoste și grijă pentru nepoții lor, binecuvântându -i și recunoscând importanța următoarei generații pentru continuitatea familiei și moștenirii.
1 Petru 2:9: „Dar tu ești generația aleasă, preoția regală, națiunea sfântă, oamenii dobândiți, pentru a putea anunța virtuțile celui care te -a chemat de la întuneric la lumina sa minunată”. Binecuvântarea acordată lui Ephraim și Manasseh este un exemplu despre modul în care Dumnezeu poate folosi următoarea generație pentru a -și îndeplini scopurile și a -și transmite valorile.
Evrei 11:21: „Prin credință, Iacob, aproape de moarte, i -a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif și l -a iubit, înclinat peste capătul graniței sale”. Binecuvântarea lui Iacob asupra nepoților săi este un exemplu despre modul în care credința poate inspira un tată sau bunic să binecuvânteze și să transmită valori spirituale generației următoare.
Poglavlja: