1 Când a terminat [Davíd] de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatán s-a legat de sufletul lui Davíd; Ionatán l-a îndrăgit ca pe sufletul său.
2 Saul l-a oprit pe [Davíd] în ziua aceea şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.
3 Ionatán a făcut o alianţă cu Davíd pentru că-l îndrăgea ca pe sufletul lui.
4 Ionatán şi-a scos mantaua pe care o avea pe el şi i-a dat-o lui Davíd; i-a dat hainele sale, chiar şi sabia, arcul şi brâul lui.
5 Davíd ieşea oriunde îl trimitea Saul şi avea succes. Saul l-a pus peste oamenii de luptă, iar el a fost binevăzut şi de tot poporul, şi de toţi servitorii lui Saul.
6 Când ei veneau, la întoarcerea lui Davíd, după ce îl omorâse pe filistean, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israél în întâmpinarea lui Saul, regele, cântând şi dansând, cu tamburine, cu veselie şi cu instrumente cu trei coarde.
7 Femeile cântau bucurându-se şi spunând: „Saul a ucis miile lui, iar Davíd zecile lui de mii”.
8 Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut cuvântul aceasta. El a zis: „Lui Davíd îi dau zeci de mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât regalitatea!”.
9 Din acea zi, Saul l-a privit cu gelozie pe Davíd.
10 A doua zi, duhul cel rău de la Dumnezeu l-a învăluit pe Saul care profeţea în mijlocul casei. Davíd cânta cu mâna lui ca şi în celelalte zile, iar Saul avea suliţa în mână.
11 Saul a aruncat suliţa, zicând: „Îl voi pironi pe Davíd de perete”. Dar Davíd s-a ferit din faţa lui de două ori.
12 Saul se temea de Davíd, pentru că Domnul era cu el, iar de Saul se îndepărtase.
13 Saul l-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus căpetenie peste o mie de oameni, iar Davíd ieşea şi intra înaintea poporului.
14 Davíd avea succes în tot ce făcea, căci Domnul era cu el.
15 Saul a văzut că [Davíd] avea succes şi l-a îndepărtat de la el.
16 Tot Israélul şi Iúda îl îndrăgea pe Davíd, pentru că el ieşea şi intra înaintea lor.
17 Saul i-a zis lui Davíd: „Iat-o pe Meráb, fiica mea cea mai mare! Ţi-o voi da de soţie. Numai să fii pentru mine un fiu viteaz şi să lupţi luptele Domnului!”. Saul îşi spunea: „Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filisténilor să fie asupra lui!”.
18 Davíd i-a răspuns lui Saul: „Cine sunt eu, ce este viaţa mea şi ce este familia tatălui meu în Israél ca să fiu ginerele regelui?”.
19 Când a venit timpul ca Meráb, fiica lui Saul, să-i fie dată de soţie lui Davíd, ea a fost dată de soţie lui Adriél din Mehóla.
20 Micál, fiica lui Saul, îl iubea pe Davíd. I-au adus la cunoştinţă lui Saul şi a fost plăcut lucrul [acesta] în ochii lui.
21 El îşi zicea: „I-o voi da ca să fie pentru el o capcană şi să fie în mâna filisténilor”. Iar Saul i-a zis lui Davíd pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere”.
22 Saul le-a poruncit slujitorilor săi: „Vorbiţi-i lui Davíd în secret: «Iată, regelui îi place de tine şi slujitorii lui te îndrăgesc. Acum, acceptă să fii ginerele regelui!»”.
23 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste lucruri lui Davíd. Davíd a răspuns: „Este puţin important pentru voi să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac şi de puţină importanţă”.
24 Slujitorii lui Saul i-au adus la cunoştinţă, zicând: „Davíd a spus aceste cuvinte”.
25 Saul a zis: „Aşa să-i spuneţi lui Davíd: «Regele nu doreşte nicio zestre, ci doar o sută de prepuţuri de la filisténi, ca regele să se răzbune împotriva duşmanilor săi”. Saul avea de gând să-l facă pe Davíd să cadă în mâna filisténilor.
26 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui Davíd şi cuvântul [acesta] a fost plăcut în ochii lui Davíd ca să poată deveni ginerele regelui. Când încă nu se împliniseră zilele,
27 Davíd s-a ridicat, au plecat el şi oamenii lui şi a ucis două sute de oameni; le-a adus prepuţurile şi le-a dat pe toate regelui ca să poată deveni ginerele regelui. Atunci Saul i-a dat-o de soţie pe Micál, fiica sa.
28 Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu Davíd şi că Micál, fiica sa, îl iubea.
29 Saul s-a temut şi mai mult de Davíd şi i-a devenit duşman toată viaţa.
30 Căpeteniile filisténilor ieşeau [la luptă]; şi ori de câte ori ieşeau, Davíd avea mai mult succes decât toţi slujitorii lui Saul, iar numele lui a devenit foarte renumit.
Versículos relacionados com Cartea întâi a lui Samuél, 18:
Capitolul 18 din 1 Samuel povestește înființarea prieteniei dintre David și Jonatas, fiul regelui Saul, precum și invidia și gelozia pe care Saul începe să o hrănească despre David, datorită popularității sale din ce în ce mai mari cu oamenii și victoriile sale militare. Versurile selectate mai jos tratează subiecte precum prietenia, invidia și gelozia.
Proverbe 17:17: „În orice moment, prietenul iubește; și în angoasă fratele este făcut”. Acest verset evidențiază importanța adevăratei prietenie, care rămâne constantă în orice moment, mai ales în vremuri dificile.
Proverbe 14:30: „Inima senină este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor”. Aici, autorul evidențiază efectul negativ al invidiei asupra sănătății emoționale și spirituale a unei persoane.
Proverbe 27:4: "Furia este crudă și furia este impetuos, dar cine se poate confrunta cu gelozie?" Acest verset indică natura distructivă a geloziei și dificultatea de a face față.
Galateni 5:19-21: „Acum, lucrările cărnii sunt manifeste, care sunt: prostituție, impuritate, poftă, idolatrie, strecurări, dușmani, porno, gelozie, mânie, discordie, disecții, facțiuni, invidie, beție, glutonie, Și lucruri ca acestea, pe care te -am declarat, așa cum ți -am spus deja, că cei care comit astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. " Acest pasaj biblic indică gravitatea geloziei ca o lucrare a cărnii, care se opune naturii lui Dumnezeu și a vieții eterne.
1 Corinteni 13:4-7: „Dragostea este răbdătoare, este benignă; iubirea nu arde în gelozie, nu este ufan, nu se învață, nu se comportă incomod, nu își caută propriile interese, nu iritat, nu suspect Răul; nu vă bucurați de nedreptate, dar bucurați -vă de adevăr; totul suferă, totul crede, se așteaptă, totul susține. " Aceste versete vorbesc despre caracteristicile iubirii adevărate, care includ absența geloziei și invidiei.
Poglavlja: