1 Oare nu este [numai] zbucium pentru om pe pământ şi zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit?
2 După cum sclavul tânjeşte după umbră şi cel tocmit aşteaptă plata lui,
3 aşa este moştenirea mea: luni zadarnice şi nopţi de chin mi-au fost rânduite.
4 Dacă mă culc, îmi spun: «Când mă voi ridica?». Dar noaptea se lungeşte şi mă satur de zvârcolire până în zori.
5 Carnea mea este acoperită de viermi şi crustă de pământ, pielea mea se crapă şi puroiază.
6 Zilele mele trec mai repede decât suveica şi se termină fără speranţă.
7 Aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare şi ochii mei nu se vor mai întoarce să vadă binele!
8 Ochiul celui care vede nu mă va zări; ochii tăi vor fi spre mine, dar eu nu voi mai fi.
9 Aşa cum se risipeşte norul şi se duce, tot aşa cel care coboară în Şeól nu se mai ridică.
10 Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai recunoaşte locul său. Sunt eu un monstru?
11 De aceea, nici eu nu-mi voi ţine gura, voi vorbi în strâmtorarea sufletului meu, mă voi plânge în amărăciunea inimii mele.
12 Oare sunt eu o mare sau un monstru, ca să pui pază peste mine?
13 Ziceam: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul meu îmi va uşura durerea».
14 Mă înspăimânţi prin vise şi mă îngrozeşti prin viziuni.
15 Sufletul meu preferă sufocarea, moartea, decât oasele mele.
16 Refuz: nu vreau să mai trăiesc niciodată! Lasă-mă, căci zilele mele sunt deşertăciune!
17 Ce este omul că-l faci aşa de mare şi că îl pui la inimă,
18 că îl vizitezi în fiecare dimineaţă şi în orice clipă îl pui la încercare?
19 De ce nu-ţi iei privirea de la mine şi nu mă laşi nici să-mi înghit saliva?
20 Am păcătuit: ce am făcut împotriva ta, tu, care-l plăsmuieşti pe om? De ce m-ai pus ca ţintă pentru tine, încât am devenit povară pentru mine?
21 De ce nu îndepărtezi răzvrătirea mea şi nu treci cu vederea peste nelegiuirea mea? Acum, mă voi culca în ţărână, mă vei căuta, şi nu voi mai fi”.
Versículos relacionados com Cartea lui Iob, 7:
Iov 7 este un capitol în care Iov continuă să regreteze situația sa, exprimându -și disperarea asupra durerii fizice și emoționale cu care se confruntă. El pune la îndoială motivul existenței sale și îi cere lui Dumnezeu să -l lase în pace. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol:
Psalmul 6:6: "M -am săturat să gem atât de mult; în fiecare seară îmi înoat patul în lacrimi; îmi întorc patul." Acest verset vorbește despre oboseala emoțională și fizică pe care o simte Iov, cu lacrimile sale inundându -și patul în fiecare seară.
Psalmul 13:2: „Cât timp, Doamne? Mă uiți pentru totdeauna? Ca și Iov, psalmistul se simte uitat de Dumnezeu și se întreabă cât timp va trebui să îndure durerea.
Psalmul 22:1-2: "Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești departe de a mă ajuta și de cuvintele bolnavilor mei? Nu am pace." Acest psalm începe cu un strigăt de disperare și abandon, care reflectă durerea și singurătatea pe care o experimentează Iov.
Psalmul 38:6: „Sunt curbat, sunt foarte zguduit, îmi pare rău pentru toată ziua”. Acest verset descrie starea fizică a lui Iov, care este curbată și dedusă din durere.
Psalmul 88:14: "De ce Domnul îmi respinge sufletul? De ce îți ascunzi fața de mine?" Psalmistul se simte abandonat de Dumnezeu și se întreabă de ce Dumnezeu își ascunde chipul. Acest sentiment este împărtășit de Iov, care simte că Dumnezeu l -a respins și l -a abandonat.
Poglavlja: