1 Vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. De aceea, lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut pe el.
2 Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat [încă] ce vom fi. Ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este.
3 Oricine are această speranţă în el devine curat, aşa cum el este curat.
4 Oricine comite păcatul face o nelegiuire, căci păcatul este nelegiuire.
5 Voi ştiţi că el s-a arătat ca să ridice păcatele şi în el nu este păcat.
6 Oricine rămâne în el nu păcătuieşte. Oricine păcătuieşte, nici nu l-a văzut, nici nu l-a cunoscut.
7 Copii, nimeni să nu vă înşele! Cine săvârşeşte dreptatea este drept, după cum el este drept.
8 Cine comite păcatul este de la diavol, pentru că diavolul păcătuieşte de la început. Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească lucrările diavolului.
9 Oricine este născut din Dumnezeu nu comite păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el şi nu poate să păcătuiască, pentru că este născut din Dumnezeu.
10 În aceasta se recunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului: oricine nu săvârşeşte dreptatea şi nu-l iubeşte pe fratele său nu este din Dumnezeu.
11 Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început: să ne iubim unii pe alţii.
12 Nu cum [a făcut] Cáin, care era de la Cel Rău şi l-a ucis pe fratele său. Şi pentru care motiv l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său, drepte.
13 Să nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.
14 Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că îi iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte rămâne în moarte.
15 Oricine îl urăşte pe fratele său este un criminal şi voi ştiţi că niciun criminal nu are viaţă veşnică ce rămâne în el.
16 În aceasta am cunoscut iubirea: el şi-a dat viaţa pentru noi. La fel şi noi suntem datori să ne dăm vieţile pentru fraţi.
17 Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?
18 Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul!
19 Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr: ne vom linişti inima înaintea lui
20 pentru că chiar dacă inima noastră ne acuză, Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte toate.
21 Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne acuză, avem încredere în Dumnezeu
22 şi [orice] i-am cere primim de la el, pentru că păzim poruncile lui şi facem ceea ce îi este plăcut.
23 Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii după cum ne-a dat poruncă.
24 Cel care ţine poruncile lui rămâne în el şi el în acesta. Prin aceasta cunoaştem că rămâne în noi: după Duhul pe care ni l-a dat.
Versículos relacionados com Scrisoarea întâi a sf. apostol Ioan, 3:
1 Sfântul Ioan 3 se ocupă de afilierea divină, dragostea fraternă și practica păcatului. Capitolul începe prin evidențierea iubirii Tatălui pentru noi, care sunt numiți copiii lui Dumnezeu. Atunci autorul subliniază că cel care practică păcatul este fiul diavolului, pentru păcatele diavolului de la început. El evidențiază, de asemenea, importanța iubirii celorlalți și arată că această iubire este un semn că aparținem lui Dumnezeu. În cele din urmă, capitolul vorbește despre practica justiției și despre cum aceasta este o dovadă că suntem născuți din Dumnezeu.
Romani 8:16: „Duhul însuși este martor la Duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Acest verset evidențiază ideea fiului divin menționat în 1 Sfântul Ioan 3. Autorul Romanilor spune că Duhul Sfânt mărturisește că suntem copii ai lui Dumnezeu și, astfel, putem plânge la El ca „Abba, Tată”.
1 Corinteni 15:33: „Nu te păcăli: compania proastă corupe moravurile bune”. Acest verset este legat de extrasul în care autorul lui 1 Sf. Ioan 3 subliniază importanța iubirii celorlalți. Compania proastă poate conduce o persoană să practice păcatul, în timp ce dragostea pentru vecin ar trebui să -i conducă să facă bine.
Evrei 2:14-15: „Deoarece copiii au în carne comună și sânge, el a participat și el la aceste lucruri, astfel încât pentru moartea sa a învins pe cel care are puterea morții, adică diavol Viața a fost înrobită pentru frica morții ". Acest verset vorbește despre înfrângerea diavolului, menționată în 1 Sfântul Ioan 3 ca cel care păcătuiește de la început. Moartea lui Isus pe cruce eliberează oamenii din puterea diavolului și frica morții.
Iacov 2:14-17: "Ce rost are, frații mei, spune cineva că are credință dacă nu are lucrări? Poate credința să-l salveze? Dacă un frate sau o soră are nevoie de haine și mâncare de zi cu zi și una dintre Vă spuneți: „Du -te în pace, încălzește -te și hrănește -te până când vei satisface”, dar pentru a -ți oferi ceva, la ce folosește acest lucru?, Este mort. " Acest verset este legat de ideea că practica justiției este o dovadă că suntem născuți din Dumnezeu, menționate în 1 Sfântul Ioan 3. Iacov subliniază că credința fără lucrări este moartă, adică credința trebuie să fie însoțită de acțiuni care demonstrează dragoste de vecin.
Poglavlja: