1 Iar noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne complacem în noi înşine.
2 Fiecare dintre noi să se facă plăcut aproapelui în ceea ce este bine spre edificare,
3 căci nici Cristos nu s-a complăcut în sine, ci, după cum este scris: „Insultele celor care te insultă au căzut asupra mea”!
4 De fapt, tot ce a fost scris de mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră pentru ca, prin statornicia şi mângâierea Scripturilor, să avem speranţă.
5 Dumnezeul statorniciei şi al mângâierii să vă dea aceleaşi sentimente unii faţă de alţii, ca ale lui Cristos Isus,
6 pentru ca, într-un cuget şi într-un singur glas, să-l glorificaţi pe Dumnezeu şi pe Tatăl Domnului nostru Isus Cristos!
7 De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu!
8 Vă spun că, într-adevăr, Cristos s-a făcut slujitorul celor circumcişi pentru a împlini promisiunile făcute părinţilor şi [a dovedi] astfel că Dumnezeu este credincios
9 şi pentru ca neamurile să-l glorifice pe Dumnezeu pentru îndurarea sa, după cum este scris: „De aceea te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta psalmi pentru numele tău”.
10 Şi din nou spune: „Bucuraţi-vă, neamurilor, împreună cu poporul său!”.
11 Şi iarăşi: „Cântaţi-i imnuri Domnului, toate neamurile, şi să-l preamărească toate popoarele!”.
12 Din nou Isaía spune: „Va ieşi din rădăcina lui Iése cel care se va aşeza ca să conducă neamurile; în el îşi vor pune speranţa neamurile”.
13 Iar Dumnezeul speranţei să vă umple de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosiţi în speranţă prin puterea Duhului Sfânt!
14 Fraţii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi că sunteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoaştere, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii.
15 Totuşi, v-am scris în unele părţi mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-a fost dat de Dumnezeu,
16 ca să fiu slujitor al lui Cristos Isus între neamuri, consacrat [să predic] evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută, sfinţită în Duhul Sfânt.
17 Aşadar, mă pot lăuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumnezeu,
18 căci nu voi îndrăzni să vorbesc altceva decât despre ce a săvârşit Cristos prin mine pentru a aduce neamurile [păgâne] la credinţă, prin cuvânt şi faptă,
19 prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Aşadar, de la Ierusalím şi împrejurimi şi până în Iliria, am completat [vestirea] evangheliei lui Cristos,
20 făcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese făcut cunoscut numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia,
21 ci, după cum este scris: „Cei cărora nu le-a fost vestit despre el îl vor vedea şi cei care n-au auzit vor înţelege”.
22 Tocmai de aceea am fost împiedicat de multe ori să vin la voi,
23 dar acum nu mai am niciun loc în regiunile acestea şi, având de ani de zile dorinţa de a veni la voi,
24 când voi merge în Spania… Căci sper să vă văd în timpul călătoriei şi să fiu însoţit de cineva dintre voi după ce îmi voi fi realizat, cel puţin în parte, [dorinţa] de a vă fi văzut.
25 Acum însă merg la Ierusalím ca să slujesc sfinţilor,
26 căci Macedóniei şi Aháiei le-au plăcut să-şi arate comuniunea cu săracii sfinţilor din Ierusalím.
27 Le-au plăcut şi erau datoare s-o facă faţă de ei, căci dacă neamurile [păgâne] au fost părtaşe la bunurile lor spirituale, trebuie şi ele să-i slujească cu cele materiale.
28 Aşadar, după ce voi fi împlinit aceasta şi le voi încredinţa darul acesta, voi pleca spre Spania [trecând] pe la voi.
29 Ştiu că, venind la voi, voi veni cu plinătatea binecuvântării lui Cristos.
30 Vă îndemn, aşadar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos şi pentru iubirea Duhului, să luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Domnul pentru mine,
31 ca să fiu salvat de răzvrătiţii din Iudéea şi ca ajutorul pe care îl aduc la Ierusalím să fie bine primit de sfinţi,
32 ca să pot veni la voi cu bucurie şi prin voinţa lui Dumnezeu [să mă pot bucura] de linişte împreună cu voi.
33 Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin!
Versículos relacionados com Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi, 15:
Capitolul 15 din Romani se ocupă în principal de importanța unității și a iubirii creștine între frați, precum și despre misiunea lui Pavel de a aduce Evanghelia la neamuri. Următoarele versete sunt legate de aceste subiecte:
1 Corinteni 1:10: „Mă rog, frați, după numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vorbești tot același lucru și să nu existe divizii între voi; mai întâi să fiți uniți în același gând și aceeași părere. - Acest verset subliniază importanța unității în rândul creștinilor, ceva accentuat în capitolul 15 al romanilor.
Efeseni 4:3: „Înființarea cu sârguință pentru păstrarea unității Duhului în legătura păcii”. Din nou, unitatea este accentuată, arătând importanța muncii pentru menținerea păcii și unității.
Ioan 13:34-35: „O nouă poruncă pe care ți-o dau, lasă-te să te iubești unul pe celălalt; așa cum te-am iubit, că te iubești și pe celălalt”. Isus învață despre dragostea creștină ca martor al lumii, lucru pe care Pavel îl subliniază în Romani Capitolul 15.
2 Corinteni 5:18-19: „Dar totul provine de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și ne-a dat slujirea reconcilierii; căci Dumnezeu a fost în Hristos reconcilind lumea, fără a-și imputa fărădelegile pentru oameni. noi cu cuvântul reconcilierii ". Reconcilierea prin Hristos este o temă centrală a Evangheliei și este menționată de Pavel în Romani 15:16.
1 Tesaloniceni 1:8-9: „Căci, începând de la tine, Cuvântul Domnului nu era doar în Macedonia și Acaia, ci și peste tot, credința ta față de Dumnezeu a devenit cunoscută, astfel încât nu avem nevoie să spunem nimic”. La fel cum Pavel își evidențiază misiunea de a aduce Evanghelia la neamurile din Romani 15, aici vedem difuzarea mesajului de către Tesaloniceni.
Poglavlja: