pronađen 44 Rezultati za: Şiméi

  • Regele a trimis, l-a chemat pe Şiméi şi i-a zis: „Construieşte-ţi o casă la Ierusalím! Locuieşte în ea şi nu ieşi din ea ca să te duci într-o parte sau alta. (Cartea întâi a Regilor 2, 36)

  • Şiméi i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Aşa va face slujitorul tău”. Şiméi a locuit la Ierusalím multe zile. (Cartea întâi a Regilor 2, 38)

  • După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Şiméi la Achíş, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoştinţă lui Şiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”. (Cartea întâi a Regilor 2, 39)

  • Şiméi s-a ridicat, a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Gat, la Achíş, să-şi caute sclavii. Şiméi a mers şi şi-a adus înapoi sclavii de la Gat. (Cartea întâi a Regilor 2, 40)

  • I-au făcut cunoscut lui Solomón că Şiméi a plecat la Gat şi s-a întors. (Cartea întâi a Regilor 2, 41)

  • Regele a trimis, l-a chemat pe Şiméi şi i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu ţi-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieşi şi vei merge într-o parte sau alta, să ştii că vei muri». Şi mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înţeles»? (Cartea întâi a Regilor 2, 42)

  • Regele i-a zis lui Şiméi: „Tu cunoşti tot răul pe care îl ştie inima ta şi pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău! (Cartea întâi a Regilor 2, 44)

  • Regele i-a poruncit lui Benáia, fiul lui Iehoiáda, care a ieşit, l-a lovit pe Şiméi şi [acesta] a murit. Şi stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomón. (Cartea întâi a Regilor 2, 46)

  • Şiméi, fiul lui Elá, în Beniamín. (Cartea întâi a Regilor 4, 18)

  • Fiii lui Pedáia: Zorobabél şi Şiméi. Fiii lui Zorobabél: Meşulám şi Hananía; Şelomít, sora lor; (Cartea întâi a Cronicilor 3, 19)

  • Fiii lui Mişmá: Hamuél, fiul său; Zacúr, fiul său; Şiméi, fiul său. (Cartea întâi a Cronicilor 4, 26)

  • Şiméi a avut şaisprezece fii şi şase fiice. Fraţii săi n-au avut mulţi fii. Şi toate familiile lor nu s-au înmulţit atât cât fiii lui Iúda. (Cartea întâi a Cronicilor 4, 27)


“A ingenuidade e’ uma virtude, mas apenas ate certo ponto; ela deve sempre ser acompanhada da prudência. A astúcia e a safadeza, por outro lado, são diabólicas e podem causar muito mal.” São Padre Pio de Pietrelcina